| = nedumirire | silviu dachin [09.Dec.11 15:25] |
| te-ai gândit vreodată că sotron nu se poate juca decat in Cer? ca doar acolo piatra se transforma în vin si de dragul pruncilor Dumnezeu se lasa macinat in moara și copt în cuptor? și ai simtit vreodata mangaierea Lui la fiecare îngenunchiere în iarba proaspăt cosită? și daca tot mergi atât de des in Cer, la ce să mai plece El de acolo, că tot vă știți atât de bine?... | |
| = rugăciune, dar cam ciudată | Alina Mihai [09.Dec.11 16:58] |
"Lasă cerul și vino să te cunosc" sună mai curând a chemarea Cătălinei lui Eminescu. De ce? Fiindcă omul se duce către Dumnezeu. Altfel, "vino, Doamne, să te cunosc că io am treburi domestice pe cap(îmi culc pruncii)", nu-mi dă bine... | |
| + pareri, impresii | Paul Gabriel Sandu [09.Dec.11 21:37] |
| Mie mi se pare un foarte straniu poem de dragoste. Un poem de dragoste scris de un mistic in rugaciune. Mi-ar fi placut sa fie si c-ul si t-ul mici. dumnezeu, daca exista, e simplu, nu are nevoie de lauda literelor noastre mari. Oricum tu l-ai umanizat intr-un chip formidabil. L-ai imblanzit. Mi se pare formidabil fragmentul "povesteste-mi despre tine cum atarnai singur in toti maslinii". E un vers atat de puternic, incarcat de simbolul cristic, si totusi atat de simplu. E un dar straniu al omului pentru dumnezeu. Iar finalul este si el foarte nimerit. "eu nu ma stiu decat dupa tine". (astazi sint fortat, vad, sa dau mereu stelute!) | |
| = Multumesc tuturor! | ioana bolba [12.Dec.11 11:33] |
| Silviu, nu stiu cat de des merg in Cer, dar am invatat sa indraznesc si sa simt. Alina, din cand in cand si Dumnezeu se duce catre om. Paul, dragostea seduce si nu te lasa pana nu-ti reversi sufletul. acum ca am recitit, am realizat ca e de fapt o pura declaratie de iubire. Multumesc tuturor pentru aprecieri. Fie ca steluta sa va lumineze sufletele! Mie mi-a adus multa bucurie. cu drag, Ioana | |