| = ce...? | Alina Mihai [22.Dec.11 12:07] |
| iertare. mintea mea perversă are-o dilemă: unde-ți înfigeai dumneata harponul acela? altfel zis, nu remarci simbolistica amintitului harpon, în relație cu "orgasmul" balenei? -supernove epuizate? lumina intangibilă? întunericul se umflă pe catarge? cum sufletul meu s-ar umfla ceva pe un par? acces de veselie perpetuă e complet aberant, "acces de" și "perpetuă" se anulează, semantic, unul pe celălalt. - "nu au putea bănui" nu există în românește! - "găvanele mele de peștere" nici atât! - "peșterile platonice" de dumnezeu sunt? - "irișii sub formă de vârfuri accidentate"???? - "aisberg deprins să scufunde...!" - blocul de gheață avea obiceiul să scunfunde vapoare, asta vrei să spui? - forma corectă este "dogoritor". Am imaginea unui talmeș balmeș indestructibil, ca să spun așa! Începi de undeva și termini în altă parte țup țup, sfidând logica. Mă rog, nu pretind că nu-i, logica. Ci doar că n-o văd eu. | |
| = sfidând logica liniară | Igor Ursenco [23.Dec.11 12:13] |
| Să începi din „salon” și să termini în „bucătărie” (era să zic în „pat”, dar risc să fiu învinuit de o improbabilă „metaforă” indecentă)e o rutină pentru, să zicem, o categorie socială cum sunt instalatorii! În ceea ce privește arta, nu mi se pare firesc să știi cum (și unde) vei „termina” (estetic vorbind), chiar dacă „începutul” părea o promisiune ancorată în logica cotidianului (prozaismului)! Așadar, mă bucur că mai multe expresii depistate nu există în „română”, adică în tezurul certificat de DEX-uri. Și da: au trecut timpurile cînd luam la rost autorul pentru ce a vrut să spună. Te mai aștept să revii cu impresii și la alte texte pe care le-am semnat pînă acum, dar fără prejudecăți ... Or, parafrazîndu-l pe Wittgenstein, „limitele înțelegerii de care dă dovadă o persoană sunt limitele lumii sale”! | |