| = o pereche de pantofi de tango | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "Ne tatuăm pe piele întâmplarea" "Sigurătatea este cel mai nociv produs antisurâs, este golul acela în care ne locuim fricile" sunt doua chestii care mi-au placut foarte mult. | |
| = Claudiu | Alina Emandi [19.Jan.12 20:05] |
| multumesc Claudiu | |
| = Identitatea “noi” | Adriana Gheorghiu [19.Jan.12 22:58] |
| Eseul este o încercare de a contura profilul identității “noi”, prin confesiunea unui “eu”. Interesantă și frumoasă metafora pantofilor de tango, iar Natalie, mereu acel “ea” sau “el” pe care o/îl dorim să ne vindece de singurătate și mai ales să ne ajute “…să clădim cea mai frumoasă terapie împotriva morții…” Prin adverbul “împreună”,existența lui “noi” se impune ca posibilă, în timp ce confesiunea la persoana întîi ține textul într-o încordare dramatică, ce pare mai aproape de natura relațiilor eu-tu, eu-ea, eu-el…..fie ele privite “de la înălțimea firului ierbii” Primul paragraf mi se pare mai mult atașat decât parte din întreg. E doar o impresie. Tu știi mai bine…. | |
| = Puțin... | Marian Malciu [24.Jan.12 19:06] |
| Puțin..., dar bun! Apreciez curgerea plăcută a ideii, fluentă, învăluită în metafore. Îmi place stilul și profunzimea gândului ori a inspirației de moment! | |