| = ... | radu stefanescu [02.Jan.12 22:02] |
| cred că e ceva-n neregulă aici "Femeia care îi promisese că are să văd lumea" și aici "matrioska căuta" | |
| = Radu, | marian vasile [03.Jan.12 06:57] |
| Dacă sunt – neregulile sunt în în altă parte. Nu știu exact ce vizezi prin “în neregulă”: nu se înțelege? Nu îți place/convine? Sună naiv? E clișeu? Limbaj de lemn? Să fie oare cauzată neînțelegerea ta de faptul că nu ai văzut “.”-ul de dinainte de “Singură” din ultima strofă? Mă rog, mersi de “atenționare”, cu toate că nu mi-ai fost de prea mare ajutor. Cu bine. | |
| = MV | Vasile Munteanu [03.Jan.12 07:34] |
da. la toate întrebările puse de tine mai sus. sper că această afirmație îți este de mai mare ajutor. "soare putred - lumină lăptoasă"; oricât (mi-)ai estetiza contrariile, dacă "putred", atunci "purulent"; "lăptosul" îl asociez cu planturosul, plesnește de sănătate, e o caracteristică prin excelență a viului. șamd. | |
| = VM, | marian vasile [03.Jan.12 07:42] |
| Cu toate că nu fac des aceasta (a explica ideea unui text) zic: dacă privești cu atenție, băi Bălosule, e vorba de acel putred care mustește, care fermentează, care trece într-un dincolo, care e lăptos – ai văzut “spuma” borhotului de fructe puse la fermentat? ‘Ntrebările de mai sus erau legate de altceva, nu de ceea ce, ciudat, te-a deranjat pe tine. “Ciudat” pentru că nu cred că nu ai sesizat alternanța s1-s3 (“putred”-“ferment”) | |
| = ce nu ziseși așa... | Vasile Munteanu [03.Jan.12 07:50] |
ce nu ziseși? acu' știu cu ce te alăptă mumă-ta, nu cu lapte, cu borhot... | |
| = ... | radu stefanescu [03.Jan.12 08:16] |
| nu te enerva, Marian, e vb de conjugarea lui a vedea. trebuia "are să vadă". și dincolo e cacofonie mare, nu că ar conta, dar e de manual (cacă). zic și eu. mai zic după ce vin de la serviciu (*$T#7hsdxc6)! | |
| = Radu, | marian vasile [03.Jan.12 08:27] |
| …dreptate monșer. “Vadă” e o scăpare de tastare, “matrioska căuta” – e o idioțenie de-a mea. Mersi pentru atenționare. Mă luai după prostu’ ala… | |
| = bine că te luași... | Vasile Munteanu [03.Jan.12 08:42] |
"păi, asta e politică (poezie) ce faceți voi aici? (...). ... în ea de politică și voi și eu!" | |
| = stranie | adrian pop [03.Jan.12 09:03] |
| aceasta poezie, a carei forta concentrata in ultimul cuvint, in ceea ce ma priveste, am sesizat-o abia la a doua citire mai exact ieri, cind am scris si-un comentariu pe care l-am pierdut din motive de laptop [laptopul si-a luat-o pe chestia asta, comentariul nu incerc sa-l refac pentru ca-i azi si asta-i alta poezie, evident] in primul rind pentru succesiunea isteata [imi vine greu sa cred ca topica-i o intimplare] femeia singura - femeia singura - femeia nimic, repetata in fiecare strofa, in oglinda --> personajul principal [daca-mi este permis sa ma exprim astfel] este Femeia, nu matrioska [oricit ar vrea autorul sa credem ca nu-i asa] dupa cum am spus la a doua citire am "prins" cite ceva motiv pentru care imi permit sa afirm ca-mi place evident placerea asta n-are nimic de-a face cu senzatia aia ci cu incremenirea cam asta se intimpla si-mi place si mai mult ca nu mi se spune explicit de ce idiosincrasie personala - primul vers [dat fiind ca-i singurul atit de incarcat, ma gindesc ca nu intimplator, poate trebuia sa fie mai usor perceputa cursivitatea] - totusi, trei substantive, fiecare adjectivul sau personal [adjective din acelasi registru toate] este prea mult nu cred ca merge - "declamat" daca-l asociezi cu modul in care cineva face ceva [in cazul asta se dezbraca] | |
| = dacă meritai | Vasile Munteanu [03.Jan.12 09:01] |
ți-aș fi zis că mi se pare de o tristețe sfâșietoare o păpușă "dezbrăcată" de rost/uri (pt că așa văd eu aceste "circumscrieri" ale matrioskăi). că poeticul tău (deși riscă să pară nenatural) este de un funciar literalmente slav, cum numai un împătimit (ca tine) de literatura rusă (să nu ne dăm în bărci, și de cinematografia) poate expune (și se poate înțelege singur, evident :D ); un univers în care muzica se aude de pretutindeni, dar, în absența "dirijorului", riscă să devină hărmălaie; de aceea Femeia, tocmai pentru că e singură, ordonează; pentru că ordinea apare numai acolo unde înainte era Nimic (dezordine). pentru că nimic suntem, Marțiene, fără femeile vieților noastre. acestea ți le-aș fi spus. și multe altele. dar nu ți le spun. pentru că nu meriți. | |
| = am zis | dorin cozan [03.Jan.12 10:47] |
| e fain textul. nu sunt eu vocea agoniei, pt ca in ultima vreme mi s-a ingrosat si nu mai e pitigaiata, dar, apreciez un astfel de text. | |
| = pentru iurodivi | Vasile Munteanu [03.Jan.12 11:31] |
au zis-o alții mai bine: "La început, a fost cuvântul. Tu să taci. Ești mut ca un pește". desigur, am putea uda un pom uscat; dar și aceasta au făcut-o alții înainte. spre surprinderea unora, a dat... roade. | |
| = Răspunsuri, | marian vasile [03.Jan.12 11:42] |
AP, există două feluri de a desface o matrioskă. Clasic, copilărește, una câte una și, “non-clasic”, “Benjamin Button-ian”, de la coadă la cap, evident, non-empiric. În această ordine, ultima, nu mai are sens să le desfaci pe cele mari (scopul este deja atins, miezul este ex-pus luminii care, între timp, schimbă ordinea stabilită: fruct-alcool); cea mică așteptând să vadă acum lumea, singură, fără, “pps-istica” surorilor mari. ps, de aceea nu cred că acele adjective de care vorbești sunt toate “din același registru”. “Putred” – materie, “lăptos” – transformare a materiei, “leneș” – energia vitală. Pentru idea ta cu “Femeia”, nu cu matrioska, vezi mai jos. VM, mi-e greu să-ți dau un răspuns, pentru că ar trebui să vorbesc prea mult despre mine. Ceea ce refuz. Rezum numai, citând din “Pateric” . “Când veți vedea o chilie zidită lângă luncă, să știți că pustiirea e aproape,. Când veți vedea copaci, pustiirea e la ușă. Când veți vedea copii, luați-vă hainele și fugiți” (Macarie). ( răspunsul la “Femeie” - copilul). DC, mă bucur că apreciezi acest text. Ms. | |
| = bă, Țugurlane | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| eu nu știu de ce te bucuri că place unuia și altuia, că altul oricum nu știe de ce-i place; dar din cele spuse de tine, două lucruri reies: primul, că de aia n-ai tu chilie, că ai Lunca (doar nu trece Dunărea prin Bragadiru; cu recomandarea pentru cine nu înțelege aluzia să nu își bată capul); al doilea ar fi că, raportându-mă la "realul poetului" și la viziunea sa infantilo-apocaliptică: "Când veți vedea copii, luați-vă hainele și fugiți”, că tu ai reacționat exact invers: ai ales copiii și ai lăsat hainele să fugă. ceea ce nu este tocami irațional - cică ei, copiii, vor ajunge la Dumnezeu; hainele, nu; dacă mă contrazici, înseamnă pur și simplu că ți-a fost frică. iar acum doar regreți că ai crezut că e un act de curaj. la final, știi tu ce-ți doresc. | |
| = De ce zici tu, Cocoșilă, că n-am dreptate? | marian vasile [03.Jan.12 13:21] |
| Nu vreau să te contrazic – asta ar însemna să explic –, pt că, după Cortazar, și-l cred, “explicația este o greșeală bine ascunsă” (tot ipocrizie). | |
| = "Dă-l în mă-sa că e nebun!" | Vasile Munteanu [03.Jan.12 14:37] |
bine că-ți dau și dreptatea aia; că dreptatea ta o ai; că umbli la Cortazar cum umblă babele pe la făcătorii de leacuri; păi, ce spuse Cortazar ăsta cileașa e floare la ureche; orice troglodit umblat câteva clase pe la școală se prinde repede că adevărul științific de astăzi nu face altceva decât să-l contrazică pe ăla de ieri; că - așa cred - dacă era atât de științific pe cât pretinde și ar fi contrazis, de exemplu, superstițiile, astea ar fi dispărut, n-ar fi lăsat în sec xxi o așa onorabilă cetățeană ca (tot un exemplu) Oana Zăvoranu fără casă, mașină și alte podoabe din aur fără de care pare acum așa proastă și nefericită în ochii opiniei publice; că de aia zic, Cortazar ăsta al tău ar fi fost cu adevărat ager la minte dacă altfel ar fi pus problema: greșeala este o ascundere bine explicată (și abia aici apare ipocrizia, pentru că este impicată premediatrea; altminteri tu, cu ajutorul lui Cortazar, nu depășești pragul inocenței). | |
| = sa nu | adrian pop [03.Jan.12 15:17] |
| uitam - cortazar merge pe filiera emerson, "argumentele [explicatiile, in cazul de fata] nu conving pe nimeni" - un paradox amuzant daca este sa ne gindim, fie si doar, la exaltarea si excesul specifice sud americanilor; pe de alta parte, sa vorbesti despre adevar, apud greeks, pare a fi un demers ridicol, inutil [chiar daca oana zavoranu se pozitioneaza cel mai corect, fata de subiect - îi intoarce spatele/dosul] astfel, putem trage concluzia ca nimeni nu-i prea ager la minte atunci cind vorbeste [sublimat sau nu] despre adevar; pe asta-l pierdem, probabil, imediat ce-i rostim numele il trecem la capitolul pierderi colaterale - ce pierdem putem recupera; problema-i cind; it's a miracle | |
| = parerea mea | Leonard Ancuta [03.Jan.12 15:55] |
| e ca, cel putin in cazul matrioșkăi, adevarul are reflexe heidggeriene, care de altfel se trag din vena platoniciană. adevarul ca stare-de-neascundere, care pentru o matrioșka perfecta ar trebuie sa fie infinita, sau macar sa tinda catre o infinitudine (cea ce se poate intampla in cazul unei femei vii, care ascunde in ea tot atatea posibilitati cate ii poate oferi sansa, destinul, providenta sau alta forma de liber arbitru sau intamplare. si pana la urma dezvelirea ca nastere poate fi o stare de neascundere, poate fi o relevare a adevarului la fel cum poate foarte bine sa fie doar un singur fragment si adevarul plenar sa fie de fapt cu totul altul - prin participarea la un sistem, prin referentialitatea la un alt punct central, prin completarea tabloului atat in spatiu cat si in timp, cu toate implicatiile posibile - mergand pana chiar la o noua aparitie mesianica sau dimpotriva, o noua revelatie stiintifica etc. in fapt adevarul, in povestea asta este doar o revolutie, un razboi de guerilla, de cucerire, de descoperire a cat mai multor elemente care sa faca imaginea intreagă (atat cea interna, cat si cea externa). mda... | |
| = dilemă | Vasile Munteanu [03.Jan.12 17:10] |
(aici, mă adresez în principal lui Adrian) relativitatea oricărui adevăr este și motivul pentru care, când am spus: "îți dau dreptatea aia (evident referindu-mă la "leul" pe care Moromete îl "lasă de la el" în contul foncierei)", m-am grăbit să completez: "că dreptatea ta o ai" (ca să fie mai puțin confuz de ce îl legăm și pe Moromete la cap - deși nu-l doare - de aceste explicații, am să spun că tot din acest motiv; și el avea "adevărul său"; atât că nu mai corespundea vremurilor). prin urmare, dacă accept argumentația ta, sunt într-o mare dificultate: ai dreptate; ceea ce, coform concluziei la care ajungi: nu ai dreptate. "Anul ăsta nu mai merge cu n-am. Ia stai dumneata aicea jos pe prispă și nu te mai uita așa urât la mine." că nu Cortazar mi-era mie când nu știam pe unde s-o apuc de relativitatea explicației marțiene; ci de "certitudinea" a lu' Macarie amintit mai sus, la care, în loc să-mi iau hainele și să fug, am găsit de cuviință să mă scarpin intens, neștiind pe unde s-o apuc; că, nemaifiind la vârsta "inocenței", mi-am dat seama că, de apuc la dreapta, de apuc la stânga, aceasta nu e calea către... Binele Suprem (și sper că aici am răspuns parțial și lui Leonard). | |
| = Oau! | florian abel [03.Jan.12 20:04] |
| zădărâtu-s-au toate luminile Universului pe neuronul meu care, blegit, se căznea să priceapă că avem un pământ, un cer și ce dracu' căutăm pe/sub el. Apăru matrioska, în deplinătatea eurilor ei, suferind de personalitate multiplă și scămoșă grabnic și irecuperabil creierele dedate la găsirea de în și subînțelesuri care mai de care mai păpușelnice. Că păpușica atotcuprinzătoare își dă cu sensurile în toate spusele sfinților și parasfinților, n-ar fi de condamnat. Dar a doua intră direct în chilia lui Macarie, care e sfânt cu acte în regulă, și ce zise el o fost ca să ne lumineze. Noi îi întrecurăm așteptările, că iată, i s-a supravoltat fitilul la lumânare de făcu Agonia scurtcircuit. Mai departe, vine matrioska lui Heidegger, atât de existențialistă dar cu perfuzie venală de la Platon, cât s-o dea tot cititorul în anamnensis și să i se troglodească sistemele de referință. Când să zici gata! dai de matrioska Moromete, care n-are timp să întrebe "băi nicolailor, încotro mergeți voi?" că sare din el ultima matrioskă, fratele Cortazar care, sperând să avem parte și de sfârșitul jocului, crede în miracolul care, în acest fel, măcar acum s-ar petrece. dacă nu s-ar întreba filosoful de pe marginea cazanului cu smoală: care matrioskă? F. | |
| = Răspunsuri, | marian vasile [10.Dec.18 14:27] |
| Bătrâne Trăgător, VM, AP, mulțam pt păreri. Și pt “analize”. Țin să-i răspund lui Abel care bate câmpii cu grația unui ciocănar (apud Nietzsche, că tot se dă el filozof, de dugheană, într-adevăr, că mi-l băgă pe Heidegger la existențialiști. Alexandru Dragomir, care l-a cunoscut îndeaproape pe Heidegger, mărturisea cât de mult îi detestă pe cei care, neînțelegând nimic din opera lui, îl încadrează în acest “curent” de gândire). Mă rog. Comentariul tău, Abel, suita aceasta de mirări lasă impresia că ești un spirit care acoperă vaste domenii umaniste. Numai că, după cum am arătat și mai sus, ești veșnic pe lângă (ca gagica aia pe care a ucis-o Raskolnikov care era “veșnic însărcinată”). Îl las pe Moromete să-ți zică: “-Ce-ai bă, de ce mă scoli? -Hai că avem treabă… -Ti-am spus c-a venit magaoaia… -Hai bă, tu n-auzi, hai odată! -Stai bă, tu n-auzi ce zice ăsta cu magaoaia…” | |
| = Amice Marțian, mă dezamăgești | florian abel [05.Jan.12 11:17] |
| Una, comm-ul meu nu face nici o referire la textul tău, așa că n-am cum să fiu "pe lângă". Dacă nu pricepi ironia, n-are rost să mă mir că mă faci ciocănar în materie de filosofie, în primul rând nu eu l-am făcut pe Heidegger existențialist, că doar anamneza mai lipsea din filosofia lui ca să fie exact în spiritul maieuticii. În rest, treaba cu detestatul o înțeleg f. bine. Cam asta simt și eu când văd legiuni de poeți care, cum calcă într-o ciupercă maronie, sunt siguri că văzură esența esențelor în ea. Mi-ar place să mai văd și oameni care gândesc cu capetele lor pe aici, nu doar cu citate, dar de, e mai ușor să sfârșești un lucru neînceput. | |