| = mie asa mi-a placut | Anca Roshu [08.Jan.12 09:02] |
| mai tare. azi scriu fără să șterg nicio literă pentru că ninge ca-ntr-un film rusesc și mi-e teamă că n-o să mai știu unde e nordul s-ar putea să ne trezim în curând îngropați lângă bulbii amintirilor noastre, dezertori care-au vrut să pătrundă prin desișul sârmelor ghimpate. s-ar putea să-mi tatuez pe umăr o singură literă. când cineva va-ntreba ce-nseamnă îi voi spune că e D. de la „dragoste” sau D. de la „dor” sau D. de la „dar…”, D. de la „drum fără-ntoarcere”, D., ca jumătatea unui cerc de fier rupt cu dinții într-o dimineață sălcie și „de neînțeles”. sper sa nu supere interventia. textul e frumos si exact asa cum a fost scris. partile pe care le-am scos eu mi s-au parut pur si simplu in plus (de exemplu, ultimele 2 versuri cu dramele rusesti se subinteleg, partial, din cel referitor la ninsoarea ca in filmele rusesti...) o poezie frumoasa, asa_li! | |
| = Anca, râd!... | Adriana Lisandru [08.Jan.12 09:19] |
| ai scos foarte puțin din text, dar ai scos exact ce era-n plus, scamele! mulțumesc! | |
| = hey ada_li :) | Anca Roshu [08.Jan.12 09:27] |
| scuze de typosul din commentul anterior, unde ti-am botezat numele 'de scena'. :) ma bucur tare c-am curatat de scame poezia. si ca ti-a placut 'peria' mea. | |
| = întregul | Ottilia Ardeleanu [08.Jan.12 11:42] |
| poem are acel ceva gingaș, însă mie mi-a atras atenția această imagine: "îngropați lângă bulbii amintirilor noastre" pentru că această îngropare înseamnă de fapt pregătire pentru renaștere ceea ce este ideal cât și normal, de sacrificiu cât și pur și simplu, divin cât și omenesc... D de la deosebit (fără ghilimele), Ottilia | |
| = Ada, | Dely Cristian Marian [08.Jan.12 12:04] |
| îți plac atitudinea, titlul poeziei, vesurile la care face trimitere, dinamica, dorul, darul da, da, da, da, ah, dragostea n-ai să râzi aflând că am zărit o coroniță căzând în pletele poeziei fapt care schimbă ceva în tot atâtea câte voi (fi) ști(ind) uneori cuvintele sunt doar bijuterii îmi place că tu știi să alegi cu plăcerea lecturii, cristian-marian | |
| = . | nica mădălina [08.Jan.12 12:18] |
| adriana, incearca, daca binevoiesti, sa citesti fara punct dupa D si fara ghilimele. impopotoneaza si intrerup. e de inteles si fara ele. plus ca mai curat, mai fluid. si textul are nevoie de fluid, mai ales ca intre cele trei strofe legaturi nu prea sunt altele decat punctul din care una si aceeasi persona le scrie, anuntand asta. | |
| = răspunsuri | Adriana Lisandru [08.Jan.12 12:46] |
| Ottilia, de asta îmi place mie să scriu poezie - pentru că, uneori, intuiția cititorului și sensibilitatea lui se întâlnesc cu mine la jumătatea drumului. :) iar cealaltă jumătate o face entuziasmul cititorului și „da, da, da, da, ah, dragostea”... nu-i așa, Cristian Marian? așa că mie nu-mi rămâne decât... :) Mădălina, parafrazând, spun că cine n-are prieteni atenți la detalii, să-și caute. E binevenită sugestia ta, nu știu ce am azi, tot încercând să pun punctul pe i, am ajuns să mă-mpiedic de chilimele... vă mulțumesc! | |
| = . | nica mădălina [08.Jan.12 12:55] |
| am uitat sa specific ca m am referit si la punctele de suspensie de dupa dar. o fac acum. de ce si ele imi suna in plus? pentru ca lasat simplu, fiecare cititor alege daca e vb de insa ori de celalalt sens al cuvantului. iar asta sporeste sugestia. e ambivalenta, si nu ambiguitate. plus ca scris asa - dar...- introduce o nota de patetism (in sensul ala americanesc) ce contrazice asumarea pe care o annti in prima strofa. de aici un minus de credibilitate a intregului. | |
| = dar... | Adriana Lisandru [08.Jan.12 13:15] |
| la acel dar... (la sensul pe care tu l-ai evidențiat) țin! dar ai iarăși dreptate, decât să-l las pradă americanilor, mai bine să-i țin în suspans. buun. înlătur și scama asta. ultima! sper... | |
| = "pentru ca ninge ca-ntr-un film rusesc" | Nuta Craciun [09.Jan.12 23:49] |
| este o poezie ce surprinde acea stare de "potcovit caii din luna" :) mi-a placut mult prima strofa... ideea cu tatuarea unei litere pe umar, mereu aceeasi, are ceva nebunesc, o nebunie frumoasa ce ma duce cu gandul la Gide care spune ca: "cele mai frumoae lucruri sunt cele care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea" "sarma ghimpata" din titlu si "cercul de fier rupt cu dintii" din final, sunt imagini de forta care contrasteaza putin cu D de la dragoste si dor, probabil reverberatii dure ale unei absente, al unui regret ce rupe cu dintii un cerc al existentei, in alte doua parti ce se indeparteaza tot mai mult una de alta. ganduri de bine anana | |
| = anana | Adriana Lisandru [10.Jan.12 01:46] |
| mulțumesc mult pentru lectura atentă pentru ușile pe care le deschizi interpretării. | |