Comentariile membrilor:

 =  tacera care-o luase inainte
Ioan-Mircea Popovici
[10.Jan.12 15:41]
"timpul își cerne ninsorile rând pe rând, uneori găsești șerpi,
îi așezi pe umăr, aștepți să se-nalțe și să-ți susure ei
în ce parte e capătul"

apoi
tacera care-o luase inainte
dar nu acum

 =  Ioan Mircea
Adriana Lisandru
[10.Jan.12 18:07]
„dar nu acum”

pentru că se apropie sărbătorirea lui Eminescu, o să spun că nu acum, ci „pe când totul era lipsă de...”

mulțumesc de gând.

 =  Important e să fii deschis
George Pașa
[11.Jan.12 11:01]
Mi-a plăcut textul acesta. O poezie meditativă, despre înțelesurile care ne scapă, despre trădarea cuvintelor, apropiere și depărtare de așteptări. Poate prea mult e tratată această temă a căutării în ceea ce scrii în ultimul timp. Este aici un text de un cinism drăgăstos, dacă mi se permite acest paradox.

 =  automanierism?
Adriana Lisandru
[11.Jan.12 11:22]
„Poate prea mult e tratată această temă a căutării în ceea ce scrii în ultimul timp.”

să-nțeleg că mă paște automanierismul, Pașa? :)
sau, mai rău!,
autopastișa?

nu te lua după „drăgălășenia” zâmbetului meu - întrebatea-i pusă la modul serios...

 =  taceri si flori
slavu diana
[11.Jan.12 14:04]
titlu rafinat,
interesant poemul care incepe neasteptat si se termina cand nu te astepti...
multa tacere, plecari si singuratate, iar sfarsitul foarte sugestiv despre valoarea cuvintelor:"lăsate libere, cuvintele te-ar vinde de viu
la întâiul târg al surzilor."
putin masochism, ne place durerea?
Dianette

 =  nu, Diana
Adriana Lisandru
[11.Jan.12 17:45]
nu ne place durerea... :)
învățăm doar cum să ne-o supunem.
primul pas e să o înțelegi.

mulțumesc frumos pentru popas și ceea ce-ai spus despre.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !