| = poezie de recitit iarna | silviu dachin [03.Feb.12 09:48] |
| cred ca face parte din categoria "poezie de cameră", un fel de mijloc de transport spre lumea pe care o pictezi atât de bine în câteva cuvinte... Mulțam și îți doresc cerneală nu multă, doar atât cât e nevoie să spui... tot?! Viață faină! | |
| = părere | Liviu Nanu [03.Feb.12 11:11] |
| Creezi o atmosferă nostalgică pe tot parcursul poemului, versurile tale induc o stare de lehamite și totodată de reflecție asupra a ceva nedefinit. Am vrut să scot în evidență cîteva versuri dar ele nu se pot dezlipi din strofă poemul e unitar și rotund. Totuși, cu speranța că nu măcelăresc poezia, voi sublinia: "cad două cărți, cu zgomot de crengi frânte" "ridul de pe frunte s-a adâncit în forma unui semn inutil de-ntrebare" cu plăcerea lecturii, al 101-lea cititor anton | |
| = răspunsuri | Adriana Lisandru [03.Feb.12 13:13] |
| Silviu, „poezie de cameră”, spui... :) zâmbesc (verde) fiindcă nu mi-ar fi trecut prin minte să o cataloghez astfel... sau altfel. dar ai dreptate, i se potrivește. mulțumesc și mă bucur să aflu că încă mai zăbovești prin poeziile mele. Liviu Nanu, încântată de vizita ta! :) rară, dar cu atât mai valoroasă. | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| esti nostalgica aici. ultimele doua strofe au ceva scris intr-adevar intr-o nota personala, dar nu deranjanta. strofa a doua ar merge rescrisa, contine prea multe detalii (pentru mine cel putin). atmosfera de ansamblu a poemului e una linistitoare, ca un foc in miez de iarna la care te incalzesti si-ti bei ceaiul. | |
| = Unu-le | Adriana Lisandru [24.Feb.12 14:28] |
| surprinzătoare oprirea ta aici (eu aproape uitasem de poezia asta), și-ți mulțumesc. să rescriu strofa a doua, spui... problema e că nu prea știu cum - ai dreptate, e un text mai „personal” și a trecut (l-am trecut) deja printr-o epurare acerbă. cine știe, poate mai încolo. iar nostalgia... fir-ar să fie, sunt într-un război continuu cu ea, și mereu ea câștigă. :) | |