| = Verbul "un pian cu clape roșii" cântând cu veșnicire! | Maria Elena Chindea [03.Mar.12 20:57] |
E o adevărată încântare să las câteva vorbe la ultimele trei poezii ale tale (după o absență mare din paginile site-ului). Mă bucur că ți-ai găsit drumul tău de-a "conversa cu spiritul tău divin" și că ești și-n asentimentul celor cu "ștampila"! De data aceasta sunt și eu de acord cu ei (minune!), se pare că ai reușit o oarecare echilibrare a balanței interioare. Sper ca primirea în eșalonul de elită al adevăraților poeți, să spulbere pentru totdeauna, eventualele, "crize" de dezertare din tărâmul poeziei! Să nu scapi nicicând din vedere că prima datorie a existenței fiecăruia, este față de lumina din sine! Și cum lumina din tine se relevă lumii și ție cel mai bine prin poezie (este certitudinea mea neclintită), este de la sine înțeles că nimeni și nimic n-ar trebui să oprească verbul tău să strălucească. Nici măcar Maria care mai scapă caii (cele cinci planete din foc, plus zodi și ascendentul în foc) într-o logoree verbală (am de recuperat 4 ani de muțenie) deșănțată. În altă ordine de idei, fii atent că folosești cam des: "năpârlire" și "sonanțe" și cum tu ești mai scrupulos nu năuc ca mine... Nu sunt de acord cu: "cum goale-s ale inimii sertare"- e doar o aparență; orice atinge desăvârșirea în evoluție-dispare, trece într-o formă superioară, care ne dă senzația de "gol". "Nașterea cu moartea se confundă" - adevărat zis-ai bre, cresc una din alta (totul e viață în cele mai diverse "forme"), sau cum spunea R.M.Rilke "când viața ne-o credem în toi, moartea în miezul ființei, plânge în noi!"Cercul creeației, magia ce suntem! Dar așa cum moartea este tot viață într-o altă formă, așa și blazarea, ratarea, amarul cu care tot patinezi poemele tale, de fapt sunt forme ale unei bucurii sălbatice ce freamătă-n adâncuri, deși tu tot cauți S-o înnăbuși. "Sărutul răstignit pe nimbul lunii" contrazice visceral acea "vină" care face "în tâmplă" "amarul să-nflorească"! Sunt doar alinturi. Traseul omului prin viață e zebrat de-ngenuncheri, care sunt clipele cele mai luminoase ale vieții; pentru că ne dă măsura cunoșterii noastre și-a caracterului! Cunoaștere adevărată mi se pare acel"iau noul trup și îl jertfesc furtunii!" Evoluția nu în plutire lină are loc, ci "în furtună"! Îmi place și-mi satisface spiritul din ce în ce mai mult forma curgerii tale! Cu aceeași reverență sufletul îmi cântă. Cu drag, Maria. | |
| = Pentru | Valentin Irimia [03.Mar.12 22:38] |
| bogatele referiri enorme multumiri. Nu am primit niciun atestat definitiv fii convinsa ca totul va conta in continuare de calitatea si valoarea textelor mele care vor fi discernute la fel de atent. Asta implica din partea mea un efort amplificat. Cat priveste atentionarea ca folosesc prea des "naparlire" si "sonante" cu tot respectul trebuie sa te contrazic. Nu le-am mai folosit in nici un text de al meu sunt convins. Si ti-as mai zice ceva daca nu ai crede ca mi-am luat nasul la purtare."Amarul cu care patinezi in textele tale(ti-am mai explicat ca asta ma reprezinta), sunt de fapt forme ale unei bucurii salbatice pe care tot cauti sa o inabusi". Iarta-ma dar daca asta nu reprezinta un paradox este cel putin o exagerare. Dar daca nu ai fi exuberanta cu siguranta ca nu ai mai fi tu. Pe curand! Acelasi Valentin | |
| = Ȋntregul | Rodica Lupu [05.Mar.12 14:11] |
| poem este o surgere a timpului, a vieții lunecând în partea a doua într-o dorințǎ de reînviere, a continuitǎții aflǎrii adevǎrului "ferecat în zeghe". Ai folosit imagini deosebite, așa cum ne-ai obișnuit(“moartea un pian cu clape roșii”, “ precum se leapǎdǎ de trup leproșii”) , dar vreau sǎ știi cǎ ultima strofǎ mi-a mers la suflet. Cu siguranțǎ, din mesajul ei, mǎ voi inspira într-unul din poemele mele viitoare. Tot cu prietenie, Rodica! “Sărutul răstignit pe nimbul lunii E nesperarea ce-o urmează magii. Fosforescent, în zarea de carnagii Iau noul trup și îl jerfesc furtunii. “ | |
| = Primeste | Valentin Irimia [05.Mar.12 17:39] |
| multumirile mele profunde pentru interesul care l-ai acordat textului meu si pentru minutioasa analiza. Nici nu-ti imaginezi cat de magulit as deveni oferind o imagine din spectrul lui ca punct de plecare in alta creatie. Nu ma indoiesc ca asa va fi caci am constata ca o simpla discutie a noastra asupra semanticii cuvantului (sau fenomenului) "transhumanta" ti-a starnit constructia unei frumoase creatii.Te mai astept!Cu prietenie reciproca! Valentin | |