| = . | dan tristian [18.Mar.12 16:36] |
| Usor nostalgica, sugestia mortii e o calda impacare. Un text frumos, cu vanzoleli in cer si pe pamant, cu lacrimi si pasi ce ni se par ca pleaca. | |
| = am zăbovit asupra | Ottilia Ardeleanu [18.Mar.12 16:56] |
| a două versuri deosebite: "unii și-au găsit liniștea în pântecele cerului" - mi se pare pe cât de trist pe atât de liniștitor, îngăduitor și ferit de toate relele pământești, și "pașii doar pleacă" - în definitiv, nimic și nimeni nu pleacă și chiar de ar fi așa, rămân cel puțin amintirile, spiritul celui căruia îi pleacă pașii. frumos poem! | |
| = amintirile bântuie gândul | Maria Prochipiuc [18.Mar.12 20:00] |
Dane, îți mulțumesc,semnul tău valorează mult pentru mine. In suflet sunt toate vânzolelile! Ottilia, primul vers remarcat are în el după mine încărcătura poemului, să știi că nimeni și nimic nu poate înlocui prezența cuiva, depinde de drumul pașilor. Mă bucură popasul tău în starea mea de suflet! | |
| = Excepțional | Mihai Cucereavii [21.Mar.12 09:10] |
| Azi am descoperit Poezia. O Poezie de nota “10”. Te duce cu gândul la rostul Vieții Omului pe Pământ. O amicală… Strângere de mână. | |
| = ... | Marinescu Victor [21.Mar.12 09:24] |
| nimeni nu poate inlocui pe nimeni, dar putem invata sa pastram iubirea. altfel, ce sens ar mai avea linistea din pantecele cerului. gasesc aici o stare care nu are nevoie de comentarii. o stare care are nevoie sa fii una cu ea si nu pentru a o pricepe, ci pentru a o trai. | |
| = netulburați de vorbe | Maria Prochipiuc [21.Mar.12 16:13] |
| Mihai - mulțumesc pentru apreciere, nu o fi de nota zece, dar cu siguranță acolo e sufletul meu si starea mea. In ultimul timp am uitat să mai scriu, încerc să-mi revin să fiu eu, chiar daca acum mă încearcă alte sentimente. Victor- îmi este dor să știi de vrmurile când daca trecea o zi fără vers mi se părea că nu existam, e o nouă etapă poate în viața mea ce nu mi-aș fi dorit să o exersez, dar poemul acesta simt că mă reprezintă așa cum sunt în acest moment. | |
| = . | Alexandru Gheție [21.Mar.12 20:15] |
| de atât de multe ori am impresia că și aici, la mine, se aud pași. iar ”pașii doar pleacă”. tot așa ca acolo, în text :) e foarte multă liniște aici. poate datorită acelei curse inverse, fără resentimente. liniștea asta reciprocă, a celor de dincolo în noi și a noastră în amintirea lor e de efect aici. îmi place mai ales finalul textului, modul în care ai ales să manevrezi totul. ”din aproape în aproape” :) | |
| = pașii doar pleacă | Maria Prochipiuc [24.Mar.12 19:09] |
Alexandru, pașii celor care pleacă sunt mereu prezenți, îi auzim și acest lucru ne face bine uneori. Mulțumesc de popas! | |