| = . | Alexandru Gheție [08.Apr.12 08:10] |
| e mai bună partea a doua, de la "Trenuri mai deraiază"... prima parte nu mi-a spus mult, doar niște adevăruri care nu reușesc să mă introducă mai bine în text. partea a doua însă e altfel, se merge pe sugestie, iar trimiterea din a doua grupare strofică e reușită... just an opinion mai trec :) | |
| = Lori, | Ottilia Ardeleanu [08.Apr.12 11:46] |
| m-a impresionat ultima parte a textului tău. Încotro ne îndreptăm numai Dumnezeu știe. La mulți ani, Florentina, și numai bucurii! | |
| = Adevăruri triste | Mihaela Popa [08.Apr.12 17:03] |
| în prima parte a poeziei "un copil moare de foame la fiecare cinci minute" cutremurător de adevărat. "Am descoperit fisiunea nucleară,"... "În goana aceasta nebună, Dar n-am învățat nimic de două mii de ani încoace." mă duce cu gândul la (citez din memorie) "cunoaștem mai mult, simțim mai puțin". Ultima parte a poeziei o percep ca esență pură "Cândva, pe un drum prăfuit, Cineva căra o Cruce, O ceată de nesăbuiți Îl scuipau. Alte cete mai scuipă și astăzi... Quo vadis, Domine? Dar, oriunde-ai merge, Ia-ne și pe noi!" - este partea pe care am citit-o și recitit-o (citesc și plâng, citesc) Ca o concluzie: pentru mine este cea mai frumoasă poezie tristă. La mulți ani, Florentina! Cu drag, Mihaela | |
| = Alexandru, Ottilia | Florentina-Loredana Dalian [08.Apr.12 14:17] |
| Vă mulțumesc! prima parte e, într-adevăr anostă, seamănă desigur cu știrile noastre de toate zilele, care n-au nimic poetic. Această primă parte s-a vrut o pregătire pentru final. Mă bucură opiniile voastre, vă aștept oricând. Alex, te felicit pentru premiul de la Pitești, am făcut-o și la anunțul postat de mine, mă gândesc că nu l-ai văzut, te-au mai felicitat câțiva. | |
| = Mihaela | Florentina-Loredana Dalian [08.Apr.12 22:44] |
| Dragă Mihaela Popa, e un text pe care l-am scris cam dintr-o suflare, la supărare, la nervi, la singurătate... Mulțumesc pentru exprimarea trăirilor tale, pentru gânduri. Eu nu mai plâng. Pocnesc din bici. | |