| = îmi place | Ottilia Ardeleanu [28.Aug.12 20:52] |
| felul în care ți-ai amintit de copilărie și imaginile "crescute" în pofida faptului că sunt "îngălbenite" și asta se trage de la atâta "siceritate". frumos! Ottilia Ardeleanu | |
| = + | Radu Sorin Danut [04.Sep.12 15:23] |
| mulțumesc Otilia de trecere. | |
| + Acord | Alexandru Mărchidan [08.Apr.13 13:06] |
| prima steluță unui prieten, dar nu pentru prietenia sa; pentru aceasta, i-aș oferi mult mai multe steluțe! Din câte am citit și reținut, acest text mi se pare cel mai reușit. Poate mă înșel, cine știe. Revenind însă la Odă... Are căldură, fără să fie patetic; are curajul de "a pune pe tavă" o parte din sufletul său, referindu-se la ceva general uman și binecunoscut; redă în mod fericit epoca în care au trăit părinții noștri; dar mai ales, are imagini inedite, care să pună discursul pe verticală, într-o altfel de raportare: " (...) lumina dă să spargă pereții bine-crescuți de părinți" "ferestre așa de mari ce dau spre locuri (...) mai ales in-vizibile. "copilărie îngălbenită de atâta sinceritate". Dacă ar fi să reproșez ceva, m-aș referi la titlu; știu că Sorin Dănuț Radu e conștient de asemănarea cu renumita "Odă pentru părinți" și s-a încăpățânat să păstreze titlul, dar cred că asta îi poate ține la distanță pe unii cititori, care vor zice: încă unul scrie despre părinți. Dacă vor trece de această primă impresie și vor citi poemul său, vor avea de câștigat! De asemenea, multe steluțe îi ofer cu această ocazie și prin felul în care face poezie prin fotografiile sale. Dar asta e altă poveste. Cu prietenie, Alex. | |
| = catre ALexandru Marchidan | Alina Mihai [08.Apr.13 14:30] |
| Am retinut, din comentariul anterior, "a pune discursul pe verticala". Recunosc ca-mi suna complet necunoscut. Multumiri pentru lamurire, in caz de... | |
| = Către Alina Mihai | Alexandru Mărchidan [08.Apr.13 14:49] |
| „A pune discursul pe verticală” e un fel de a spune că, în acest poem, Sorin Dănuț depășește nivelul lumii văzute (orizontale), aducând în discuție acel „invizibil”, un „dincolo”, făcând trimitere subtilă la transcendent. Asta e tot, în mare. Alexandru Mărchidan | |