| = . | Alina Mihai [28.Sep.12 16:25] |
| pentru că cerul nu are gravitație, o metaforă pe această baza nu are prea mari șanse să spună ceva. "întunericul dintre felinarele pașilor tăi cu sori îm piept" e, de asemenea, absolut ciudată pe plan logic. pașii cuiva au sori în piept? unde-aș putea localiza, chiar metaforic vrobin, pieptul unui pas? prima strofă e, cumva, ca o promisiune neonorată ... | |
| = Multumesc, Alina Mihai | Gabriel Nicolae Mihăilă [28.Sep.12 22:34] |
| Da, iti multumesc de trecere si de lectura, desigur este un mod de interpretare. Acum voi dezvolta si interpretarea mea si am sa incerc sa o fac dintr-o postura cat se poate de obiectiva. In prima strofa este evidentiat un anumit drum, chemare, trezire de constiinta, un vis, un obiectiv, o dorinta, un destin, apoi tot pare sa fie o transpunere a cerului in unul din oricare aceste lucruri, posturi, stari de spirit, etc. Ceva in genul: acum sunt aici, iar acel eu nativ cere si ma impinge sa ajung acolo, inertie. Apoi cerul tot in acelasi spirit poate sa fie transpus in diverse locuri ( reale, mitologice ) precum Shambala, Rai, Asgard, poate o alta dimensiune. In diverse evenimente Ragnarök, Judecata de Apoi, poate un ritual de mumificare al unui alter-ego, un Seppuku-Harakiri si as putea continua. Am vorbit despre cer la figurat, acum am sa vorbesc si la propriu, cerul in sine ce este definit la modul general in unele cazuri de culoarea lui ( atunci culoarea este data de moleculele din atmosfera si contactul lor cu lumina soarelui, oxigen si azot daca nu ma insel, si stim ca orice lucru are gravitatie indifferent la ce scara privim lucrurile ) si poate de incadrarea a ceea ce vezi cand privesti in sus in alte cazuri ( atunci tot ceea ce privesti in sus are gravitatie, stele, praf stelar, atomi de orice, chiar si cei de hidrogen fiind punctul de pornire dat de Mendeleev ), in ambele cazuri cerul are o oarecare gravitatie, chiar daca nu are la nivelul expus de acest text daca ar fi inepretat la propriu. Iar la ceea ce spuneai ca este ilogic mai jos “departe să pot înghiți întunericul/ cu sorii din piept ( cu sorii din pieptul meu, am considerat inutil sa repet acel eu ) ”, in lipsa unui felinar este intuneric ( figurat : acea persoana nu gaseste drumul dictat de inima ), si cu “sorii din piept ( -ul meu) ” ( in acest caz “o inima sparta in multe bucati mici, din fiecare am crescut mai multe inimi, mai mari si mai frumoase” ) poti ajuta o persoana sa gaseasca calea cea buna, iar in text este din ce in ce mai departe sa poata face asa ceva. | |