| = Bănuiam, | Vali Slavu [25.Oct.12 22:04] |
| de când am scris epigramele pentru Caransebeș, că ideile mele vor coincide cu ale altor confrați. Dovada că am avut dreptate e aici (și, cu siguranță, nu numai aici). Mă refer la prima temă, destul de dificilă, dat fiind faptul că tema trebuia să fie un vers. Te-ai descurcat bine. La tema a doua, poanta cu "mama ei" mi se pare cunocută (tot la tine am întâlnit-o, cred, dacă nu cumva în formularea "mama lor"). | |
| = Frunza de vie | Eugen Sfichi [25.Oct.12 22:27] |
| Îmi place mult prima ta epigramă. Citind-o pe ultima: Iubita mea, așa bogată Că m-ar putea-ngropa în lei, (Nelu) am o nedumerire: E dragostea ei Ca groapa cu lei? Apropo de tema cu via, uite un distih (nu-mi amintesc acum al cui): Asta-i curată barbarie, De ce o-ngropi, nu vezi că-i vie? Și apropo de toamnă și frunză, uite o epigramă a lui Gheorghe Chirilă: Opțiune Ce anotimp îmi place? Eu socot Că cel mai mult mă ispitește toamna, Cu frunzele-i ce cad de peste tot... (Grăi Adam cu tâlc, privindu-și doamna) | |
| = ViaMichelin | Gârda Petru Ioan [26.Oct.12 21:12] |
| Vali, erau inevitabile similitudinile, dar epigramele noastre sunt și valoroase. Încă o dovadă că marile spirite se întâlnesc :) Eugen, mersi de distihuri și pentru devoalarea preferinței lui Adam (Gheorghe Chirilă). Oticum, Lucrul viei e o artă, N-o s-o-ngrop nicicând, nici moartă. | |
| = Virtuozul... | Prundoiu Dan [27.Oct.12 10:05] |
Nu mai pot să dau tărie Fluierului s-o pătrunză: Lasă-mi, toamnă, via vie, Să-i mai pot cânta la frunză! GIP Când rupt e fluierul de os Dar tot ai vrea să-i cânți, matale Să iei o frunză de prin poale... Să cânți un pic mai (un)duios! Dan-T | |