| = Permiteți-mi... | Miclăuș Silvestru [10.Dec.18 14:27] |
| o doză mică de DDT, deși-i interzis... îm majoritatea țărilor...! Sper să n-ajung... pe "lista neagră" pentr-un scurt "comunicat": Creștinește, dintre semeni, Părăsind săracul șciump, Ți-o spun clar, ca între gemeni: Totdeauna-mi ești... mai scump. Sănătate și succes! | |
| = Teoria ca teoria, dar preFtica ne omoară! | Prundoiu Dan [10.Nov.12 11:08] |
Pline de deșertăciUNE, Stă zâmbind ca om de lUME ES Iar matale, pus pe glUME, Ca poeții cei ne-bUNI, În a poeziei lUME Ne aduci deșertăciUNI! Dan-T P.S. ne-buni, adică răi! | |
| = erată... | Prundoiu Dan [10.Nov.12 11:10] |
| În titlu, evident "praFtica"... Mii de scuze! | |
| = zâmbetul ne deranjează ...până la urmă | Valeriu D.G. Barbu [10.Nov.12 11:36] |
| Între „negre, vechi zidiri“ Pline de deșertăciune, Stă zâmbind ca om de lume Și comunică... scumpiri. de Eugen Sfichi - și zidirea-i veche, neagră permanență și scumpirea zâmbetu-i poate-o să-l șteargă retrăgându-se ...numirea | |
| = Re: Miclăuș Silvestru, Re: Prundoiului-„ Teoria ca teoria, dar praFtica ne omoar | Eugen Sfichi [10.Dec.18 14:27] |
| „Creștinește, dintre semeni, Părăsind săracul șciump, Ți-o spun clar, ca între gemeni: Totdeauna-mi ești... mai scump. ” (Miclăuș Silvestru) Un hâtru o poreclă-i dete Guvrenului de-acum: „Scumpete”. E.S. „Teoria ca teoria, dar praFtica ne omoară! Pline de deșertăciUNE, Stă zâmbind ca om de lUME ES” (Dan Prundoiu) Epigrama a fost publicată în forma pe care am postat-o ca text pe acest site. Aici am simplificat puțin titlul, cel inițial era „Ministrului Comunicațiilor, Dan Nica” . Despre el este vorba, dar nu i-am mai amintit acum numele. Am avut de ales între 3 variante: 1. „Printre negre vechi zidiri” Și portrete cu renume, Stă zâmbind ca om de lume Și comunică… scumpiri. 2. Între „negre, vechi zidiri” Pline de deșertăciune, A deprins o slăbiciune : Să comunice… scumpiri. 3. Între „negre, vechi zidiri” Pline de deșertăciune, Stă zâmbind ca om de lume Și comunică... scumpiri. A treia e prin combinarea primelor două. Citatul, mai întins sau mai restrâns, este din Eminescu. M-am gândit pe care variantă să o aleg. Prima prezintă avantajul unui citat mai lung, dar restul epigramei nu îl încadra atât de bine cum mi-aș fi dorit. Alt avantaj ar fi felul cum evidențiază poanta prin V3. A doua variantă încadrează mai bine citatul, îmi place culoarea din V2, dar prefer și culoarea din V3 al primei variante. În cele din urmă m-am hotărât să păstrez ambele versuri aflate în discuție și a ieșit varianta 3, pe care am adoptat-o. O epigramă e un fond turnat în formă și eu am decis să păstrez fondul asumându-mi rima asonată dintre V2 și V3. Această rimă are avantajul că cele 2 consoane sunt apropiate. Asonanțele și consonanțele sunt 2 forme de rime imperfecte. Sunt rime, fără a fi însă și omofonii (grupaje de sunete identitice). La asonanțe vocalele sunt identice începând cu cea accentuată, fără nicio condiție impusă consoanelor. În cazul de față consoanele sunt apropiate și rima se apropie și ea de condiția ideală, cea de omofonie. La consonanțe, consoanele care urmează vocalei accentuate sunt identice, având condiția ca vocalele, începând cu cea accentuată, să fie apropiate. - Mulțumesc pentru că ai atras atenția, deoarece uneori rima asonantă e o scăpare și atunci o sesizare este de real ajutor. Aici e un caz de rimă asonantă asumată. Mi-am mai asumat într-un caz o rimă asonantă, cu aceleși consoane apropiate, într-o epigramă dedicată președintelui UER, George Corbu, legată de numele său. Prima variantă pe care am publicat-o a fost: Tot mocnind ca un tăciune Printre glumele străbune, Faci și răspândști catrene : Ești dotat la scris… ai pene. Ulterior am publiat-o cu o rimă asonantă : Tot mocnind ca un tăciune Într-un colț blajin de lume, Faci și răspândești catrene : Ești dotat la scris… ai pene. Cele 2 apariții sunt în reviste băcăuane și nu cred că se știe despre acest catren. În tot ce am scris am foarte puține rime asonante asumate și nicio rimă consonantă. Cât privește citatul eiminescian din epigrama mea, acesta este dintr-o poezie superbă. Pentru că am vorbit despre munca de a-l încadra în catren, dau un fragment din această poezie, ca să mă fac înțeles: „Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țârâiesc încet ca greeri Pintre NEGRE, VECHI ZIDIRI, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist.” Poezia are 10 strofe. E.S. | |
| = D-le Sfichi... | Prundoiu Dan [10.Dec.18 14:27] |
| Găsiți explicații la orice în ceea ce vă privește; Eu personal aș fi înțeles dacă asonanța ar fi fost V1-V3 fiindcă acest catren se putea interpreta ca un distih, dar așa... decât o mie de justificări, prefer o singură soluție! EX: Între „negre, vechi zidiri“ Pline de deșertăciune, STÃ UN OM CU RAȚIUNE Și comunică... scumpiri. | |
| = Re: Valeriu D.G. Barbu | Eugen Sfichi [11.Nov.12 10:59] |
| și zidirea-i veche, neagră permanență și scumpirea zâmbetu-i poate-o să-l șteargă retrăgându-se ...numirea (Valeriu D.G. Barbu) Cu așa scumpiri de soi, Poate-l vom retrage noi. E.S | |
| = Prundoiu și abuzul de asonanțe | Eugen Sfichi [10.Dec.18 14:27] |
| „Găsiți explicații la orice în ceea ce vă privește;” (Prundoiu) Ferește-te ca într-o discuție cu cineva să formezi o pereche gen oximoron în care partenerul tău de polemică să fie oxis iar tu să fii moros, așa cum se întâmplă acum. Și uite că am dezbătut și etimologia cuvântului oximoron. -M-ai făcut să iau legătura cu epigramistul ieșean Eugen Deutsch, cel care mi-a supervizat publicarea setului ce conținea și epigrama dedicată Ministrului Comunicațiilor, cea din textul de bază, pe care o comentăm aici. Tu nu știi că o rimă asonantă e RIMÃ. Nu e explicație, Prundoiule, e chiar RIMÃ!!! E ultima oară când mai deranjez pe cineva doar pt că tu nu ai niște noțiuni elementare și refuzi să înveți. Așa că nu contează dacă e între V1 și V3, sau între V2 și V3, sau V1 și V2, că tot RIMÃ e, Prundoiule!!! Când spui și te citez: „Eu personal aș fi înțeles dacă asonanța ar fi fost V1-V3 fiindcă acest catren se putea interpreta ca un distih, dar așa…” (Prundoiu) Arată că nu știi că rima asonantă e RIMÃ. Tu mai vorbești despre distihuri de la 16 silabe în sus, dar subiectul acesta nu îl mai dezvolt, că nici din celălalt nu ai priceput nimic. Eu am fost încântat când am învățat despre rimă și am vrut să împărtășesc din cunoștințele mele. Ți-am explicat ce e omofonia, consonanța, ș.a.m.d. (Pentru simplificare, consonanțele sunt numite tot asonanțe, deci e asonanță tot ceea ce nu este omofonie) Tu ești refractor și nu se prinde nimic de tine. Măcar dacă ai fi cuviincios. În comentariul meu precedent am vorbit despre asonanțele cu vocale și tot ce am spus se referea la acest caz. Mai există un caz de asonanțe la care apelăm ceva mai frecvent: este cazul asonanței în care una dintre terminații conține un diftong. Tu ești o excepție chiar și aici, pentru că tu folosești asonațele mult prea frecvent, Prundoiule, chiar abuzezi de ele, tu, cel care îi acuzi pe alții de asonanțe!!! Hai să luăm penultimul tău text din din 08-11-2012: "Femeia, eterna poveste" Îmi sugerează, ca idee, O altă "reproducere", Căci basmul, veșnic, se încheie Cu-aceeași "introducere"... Dan-T La„ încheie” ai diftong, Prundoiule, Iar la „idee” nu-l mai ai. Și uite asonanța!!! Ne ducem imediat la textul tău anterior, „Castitate”, din 06-11 2012. Acolo V2 se termină cu „surâzătoare”, cu diftong, V4 cu „deflorare”, fără diftong, o asonanță toată ziua, dar și toată noaptea. Hai să-ți mai luăm la întâmplare un catren de la textile tale, cel din 26-10-2012: Știri guvernamentale - Anu-acesta nu vor crește Pensiile, din păcate... Un pensionar șoptește: "Toate-s vechi... și NOUÃ toate!" Dan-T Din păcate cuvântul „păcate” nu are diftong, pentru că „toate” are diftong și iar am găsit că ai făcut o asonanță!!! Eminescu rima „Toate-s vechi și nouă-s toate” cu „Tu te-ntreabă și socoate”, ambele au diftong și nu mai e asonață!!! Tu de ce nu te întebi și de ce nu te socoți? La tine asonanțele sunt atât frecvente, încât îți sunt a doua natură. Ești ca monsieur Jourdain din „Burghezul gentilom” al lui Moliere, care a descoperit uluit că vorbește în proză. Cât despre soluțiile pe care le vrei, ele există, rămâne numai ca tu să poți să le pricepi. E.S. | |
| = Domnule Sfichi, | Ica Ungureanu [11.Nov.12 22:23] |
| deșertăciune rimează cu lume? | |
| = Daomnă Ica | Eugen Sfichi [11.Nov.12 22:37] |
| Da, rimează și este o rimă asonantă. | |
| = curat asonanță | Florin Rotaru [12.Nov.12 09:19] |
| despre subiect eu atât pot spune din experința mea de urechist: că rimează lume cu deșertăciune cum rimează Sfichi cu epigramist | |
| = corectură | Florin Rotaru [12.Nov.12 09:54] |
| cât privește cazul eu atât pot spune din experința mea de urechist: că rimează lume cu deșertăciune cum rimează Sfichi cu epigramist | |
| = Doar SF(ichi)... | Prundoiu Dan [12.Nov.12 11:11] |
| d-le, într-un diftong, accentul îl primește, MEREU, a doua vocală, deci: "păcATE" rimează perfect cu "toATE", "surâzătoARE" cu "deflorARE", etc... dumneata dacă ai chef să afirmi că "laptele e negru" sunt sigur că o să găsești foarte multe elemente care să îți sprijine afirmația! Apropos, și în comentariile de la textul d-nei Goea bați câmpii dar... fiindcă îți sunt mult inferior cedez, iar în ceea ce privește "permisivitatea excesivă" ați sărit calul demult cu dl. Miloș pe care ar fi trebuit să îl respectați măcar ca vârstă, ar putea să vă fie cel puțin tată... dar dumneata cred că nu ai "nici tată nici mamă" (atenție, e doar o figură de stil). Mult succes d-le în prodigioasa dvs. activitate și să dea Domnul să nu vă încapă toate "mărețele" realizări în C.V. Cu considerație, ... | |
| = Mitru, părere... | milos petru [12.Nov.12 11:58] |
| cât privește cazul eu atât pot spune din experința mea de urechist: că rimează lume cu deșertăciune cum rimează Sfichi cu epigramist Florin Rotaru Ca urechist, tu orice-ai spune, Nu îl deștepți pe Eugen, Că el trăiește într-o lume Ce face epigrama gem. am învățat lecția cu rimele? | |
| = Re: Sorin Rotaru | Eugen Sfichi [12.Nov.12 11:28] |
| Curat asonanță (Florin Rotaru) Rima asonantă e rimă, e adevărat că e o rimă imperfectă, dar e rimă. Rima la „Rotar ” Nu-i „epigramist” Și n-o să insist Că e… „n-am habar” Acest catren-replică e o glumă evidentă. Am postat mai sus încă 2 variante cu rimă omofonică. Le aveam pe toate 3 la un loc. Eu o prefer pe cea pe care am postat-o, cea cu rima asonantă, dar aș fi vrut să pun aici prima variantă: „Printre negre vechi zidiri” Și portrete cu renume, Stă zâmbind ca om de lume Și comunică… scumpiri. deși versul 2 e mai slab. M-am grăbit cu copy-paste și mi-am ales involuntar preferata. Ne-am dezrădăcinat de cultura populară, acolo rima asonantă este destul de răspândită. Și în poezia cultă este folosită ca rimă și ca licență poetică. Când mi-am încredințat catrenul tiparului m-am adresat direct publicului. Cu bine, E.S. | |
| = Corectură | Eugen Sfichi [12.Nov.12 11:37] |
| Re: Florin Rotaru Datorez un miel, dar nu îl am. E.S. | |
| = Marmelada de catrene | Eugen Sfichi [12.Nov.12 11:57] |
| Sorbind câte-un picuț Din "rimele" la litru, Ce n-a-nvățat Mitruț Nu mai învață Mitru. | |
| = Răspund cu o întrebare... | Prundoiu Dan [12.Nov.12 12:08] |
| Sorbind câte-un picuț Din "rimele" la litru, Ce n-a-nvățat Mitruț Nu mai învață Mitru. iE.S. Să nu rămâi în "pom" O să-ți răspund, aici: Cum să înveți un om Ce nu știi să explici? Dan-T | |