| = ... | Manuela Macelaru [19.Dec.12 04:27] |
| Textul e lucrat, nu pare doar o simplă pagină de jurnal, nu știu de ce ai făcut încadrarea personale, pentru că era un fragment de proză bun, are tot ce trebuie pentru câte rânduri ai scris. Moartea pierde întotdeuna. | |
| = ... | lupu ionut catalin [19.Dec.12 09:30] |
| Manuela, sper din tot sufletul ca moartea sa piarda aici. Am facut acele incadrari incercand sa apropii textul de cititor, veridicitatea si sinceritatea textului este intarita astfel, si totodata spre a lamuri contextul in care totul se petrece, cu atat mai mult cu cat totul este inspirat din realitate. numai bine, Catalin | |
| + singurul meu prieten | Lavinia Micula [19.Dec.12 10:10] |
| nu doresc să evidențiez ceva anume. în textul acesta curge emoția în toate formele ei. o pluritate de stări, un amestec de viață și neviață în egală măsură, aproape de identificarea sensului acesteia. am citit și aseară cu un sentiment acut de poveste adevărată. | |
| = * | lupu ionut catalin [19.Dec.12 10:39] |
| multumesc Lavinia pentru steluta. trebuia sa exprim. trebuia sa impartasesc. caci singurul meu prieten va pleca din aceasta lume iar eu nu pot face nimic pentru a-l opri. poate daca ar citi... | |
| = singurul meu prieten rămîne aici | Lavinia Micula [19.Dec.12 13:19] |
| un moment delicat textul în sine, înăuntrul și în afara lui. nu știm cine, cînd și dacă pleacă. tu nu poți face nimic pentru a-l opri decît în măsura în care el dorește să fie oprit. în schimb poți fi lîngă el. și asta poate modifica o celulă a gîndurilor lui. și titlul. | |
| = * | lupu ionut catalin [19.Dec.12 14:31] |
| este adevarat Lavinia, nu putem sti niciodata cu siguranta. Si este adevarat ca tot ce putem face este sa fim alaturi. doar ca uneori pare a nu fi de ajuns acest lucru. | |