| + vizitatorul poeziei | Nache Mamier Angela [01.Feb.13 10:54] |
| un ars poetica plina de miez,acuitate,un angajament complex a propriei constiinte ,pe drumul spinos al artistului care alege viat "inauntrul foii veline": "Să te strâng din risipiri, mi-a trebuit timpul acesta în care te invit să locuim, spațiul cât o foaie velină, unde sarea secundelor dă gust întâmplării. Calmi și blânzi, vom rămâne dincolo de prăpăstii." Poetul ramâne in cadrul unei singuratati orgolioase,un sacrificu de sine,o combustie pasionala pe rugul cunoasterii de sine: "Locuiesc un timp al meu, unde orele au margini de sare; când sunt blând, cristalizarea e mai intensă și apele negre mă ocolesc. Oricâte fisuri ar apărea în cerul acesta pe care vreți să-l poleiți cu-anateme, niciodată nu plouă din greșeală," Vizitator al luminii" în acest poem poetul a gasit din nou "un adapost pentru suflet"...astept o poezie mai "nervoasa",mai directa,mai transanta,dar fiecare se vindeca si vindeca poezia dupa convingerile sale... | |
| + semne bune anul are! | Vasile Mihalache [01.Feb.13 13:46] |
| Este un poem bun ale carui versuri pot fi citate in marea lor majoritate, ma limitez la cateva:"Cu brațe deschise,/te primesc în liniștea mea,/fără multe istorii,/doar cu iluminări în pașnice nopți./Să te strâng din risipiri", exista un fir pe care poti rataci cu o busola a verticalitatii (daca nu exista e musai s-o inventam).Finalul este putin cam moale,totusi. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [01.Feb.13 20:40] |
| Doamnă Mamier, în ultimul timp, am fost mai neinspirat, acum știu că mi-a ieșit ceva aproape de potențialul meu. În ceea ce privește stilul, mijloacele artistice, tehnici etc., cred că știți că pot scrie pe diverse tonuri. În ultimul an a predominat stilul acesta mai meditativ. Vasile Mihalache, ai dreptate cu finalul. Eu nu îl văd prea moale, dar mă împiedic într-un fel în ultimele două versuri, nu pentru că nu ar exprima ce am dorit, ci fiindcă ar mai fi trebuit scris ceva, însă am oprit brusc discursul. Poate e mai bine așa, fiindcă aș fi scris prea mult. Vă mulțumesc amândurora pentru lectură și semne. | |
| = mi-a plăcut mult | Ottilia Ardeleanu [01.Feb.13 22:15] |
| acest cuvânt "prăpăstii", pe care îl folosesc și eu în scrierile mele, uneori; îmi dă senzația că vorbește dintr-un adânc de om. iar pluralul îmbogățește valoarea și sensurile substantivului. Este un poem delicat de la cap la coadă. Sigur că locuim un timp al nostru, și asta deloc întâmplător. Am să remarc un grupaj, dar el nu ar avea strălucire decât în contextul dat: "nu fanta e importantă, ci faptul că te vizitează lumina acolo unde ți-ai găsit adăpost pentru suflet."! Finalul este, fără dubiu, pozitiv ca atitudine. Am lecturat cu plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = un calm necesar | Anni- Lorei Mainka [02.Feb.13 03:28] |
| ce bine mi-a facut acest poem plin de un calm prea plin...nici sarea nu isi gaseste locul de linistea dimprejur. | |
| = . | George Pașa [02.Feb.13 17:23] |
| Ce e drept, am evitat "prăpăstiile", dar nu înseamnă că am răms la suprafață. Sarea este esența aici, fiindcă fără ea nu s-ar simți "cristalizarea" liniștii. | |