| + repetiție în alb | Cristina Rusu [06.Apr.14 09:45] |
| Dacă ai rămas la alb, ai rămas la dragoste. Poetul desenează cuvinte în pielea iubitei și bisturiul taie doar ca să ajungă la suflet. Ești foarte îndrăgostit în primăvara asta. Și ai avut inspirație să redai simplu și într-o curgere firească firul sentimentelor. Poate părea un poem prea simplu ca și construcție, dar are o doză bună de sinceritate redată. ps. ca un ps la albul tău, primăvara aceasta este la modă dragostea - la vie en rose și toate tonurile de roz au explodat în modă, design. cu prietenie, bia | |
| = multu! | silviu dachin [06.Apr.14 13:40] |
| hehe:) ce-mi place cum ai inteles toata povestea! spor la viata, dragoste si alte roze! multam de stea! aia rosie a cui o fi... banuiesc banuitor pe eugenia:) | |
| = . | Costin Tanasescu Stefanesti [07.Apr.14 09:26] |
| Ultimul vers, relevant. Adică e mare lucru, chiar și după umăr, să te privească Dumnezeu. Aici îl văd pe Dumnezeu ca pe un gir, la modul: continuați că totul va fi în regulă. Cum să fie altfel când există iubire. Un text foarte bine legat, de stare. O secvență care se prelungește până la Divinitate. Poate aceasta să fie cheia. Felicitări. | |
| = acord | silviu dachin [07.Apr.14 16:22] |
| dragostea fara dumnezeu e o poveste cruda, chiar daca se vrea naiva uneori... dumnezeu e cel care vegheaza operatia prin care sufletul se lipeste de suflet. cand el zice da, e liniste, daca zice nu, si nu mai priveste peste umar, e suferinta si incapatanare. multumesc pentru citire, comentariu, felicitari! spor la viata! | |