| = . | emilian valeriu pal [24.Apr.14 09:17] |
| Chiar daca intreg poemul se sustine de la sine, strofa a doua si finalul sunt remarcabile din punctul meu de vedere. | |
| + . | Costin Tanasescu Stefanesti [24.Apr.14 11:24] |
| În opinia mea este cel mai bun text scris de poetul Vasile Munteanu în ultima vreme. Mă așteptam, după cum am și comentat sub unul dintre textele lui anterioare faptul că maniera aceasta se apropie din ce în ce mai bine de preferințele mele. Fiecare vers spune ceva important(cu excepția primei strofe care este un tot), îmi par a fi selecționate atent-atent. Și inspirate de o muză neverosimilă. Într-adevăr finalul este covârșitor dar restul de text nu este cu mult mai prejos... Adică aș putea să menționez ca fiind la același nivel : /minciunile întotdeauna sfârșesc printr-un banchet/, / nimeni nu scapă de singurătatea fierului vechi/, sau/rugăciunile care aduc averi numai casei de discuri/... Versuri cu mesaj adânc, în urma cărora se intră într-o stare contemplativă. Nu pot să nu ofer o steluță acestei bijuterii care m-a răscolit cu totul. M-ar bucura foarte tare dacă ar ajunge unde îi este locul. Felicitări! | |
| = poezia potrivită la locul potrivit | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
aș minți dacă aș pretinde că am buchisit îndelung la acest text; dimpotrivă, e construit (mental) în cea mai mare parte chiar acolo, la gura fântânii din care, dacă e să dăm crezare poveștilor/istoriei locului, ar fi băut apă însuși Vlad Țepeș (locația este mănăstrirea acestuia din Siliștea Snagovului); nu știu dacă "muza" era prezentă sau nu, dar amănuntele decorului m-au inspirat cu siguranță; tocmai de aceea am simțit nevoia de "imagine" (pt a cărui calitate îmi cer scuze, e luată cu telefonul), îmi era teamă că, ajuns acasă, voi uita ceva din acestea (vechiul și noul metalului, "ochiul cu adâncime", golul interior și exterior "irisului", cerul în calitate de "spânzurătoare" a simțurilor șamd). vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = chapeau | Andu Moldovan [25.Apr.14 06:19] |
| Un poem de excepție, trist ca viața însăși, scris cu o pană sigură de maestru... Cu o plăcere deosebită a lecturii sper ca acest text să fie citit de cât mai mulți vizitatori ai site-ului. Și nu pentru cine știe-ce merite, ci pentru că este un poem care se susține solid și trist ca un nor de furtună pe întreaga sa structură. Chapeau maestre | |
| = prea mari cuvinte, Andu | Vasile Munteanu [26.Apr.14 01:47] |
pur și simplu... persoana, locul, împrejurarea; simple cuvinte despre acestea toate. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |