| = Inaintea durerii sta nefiinta | razvan rachieriu [05.Aug.14 10:34] |
| Omul se naște plângând, cu durerea implantată în ADN, înainte de naștere ființa fericit în nefiind, căci înaintea durerii stă neființa, ca o pace, liniște supremă, fără zvârcoliri, frământări, tumult. Omul trăiește cu parazitul durerii toată viața, îl travestește într-un zâmbet chinuit, îi satisface capriciile, îl hrănește cu creație, și atunci când nu mai poate, lansează de sub clopotul de sticlă al vieții un urlet imens către oricine, niciunde, oriunde și nicăieri. | |
| = eterna poveste | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Aug.14 13:33] |
| Mulțumesc Răzvan pentru exprimarea acestor opinii ale tale. Sufletul și/sau spiritul rămân mereu în disidență. Trupul se târâie în lumea durerii. | |