| = Prea măritată | marin badea [12.Aug.14 07:51] |
| E un poem aparent simplu, dar care spune mai multe povești, în același timp. Le sugerează, lăsându-i cititorului libertatea de a alege dintre ele varianta convenabilă. În povestea mea, prea măritata a vrut să-l descopere până la capăt, după care a dispărut... Iar paramedicul, da, cu torsul ars de soare, pe jumătate, de la sapă, are și obiceiul, noaptea, sub nuc, să asculte care stea scârțâie mai tare. Și țigarea din care trage cu sete, gândindu-se la prea măritata de la oraș, e un fel de licurici care emite S.O.S.-uri, un fel de cod știut numai de ei doi, prin care el îi spune că o tot așteapta... Cu bucuria lecturii! | |
| + Revin | marin badea [12.Aug.14 14:44] |
| Îmi place simplitatea cu care este alcătuit acest poem, e un cadru, un stop-cadru, autorul decupează o felie de cotidian și-ți spune o poveste, aparent obișnuită. Desigur, paramedicul nu are cum să fie altfel decât ateu, nu mai crede, iată, în minuni, exemplele luate din viață l-au făcut să fie astfel. Parcă-i văd pudoarea din fața părinților: Tată, Dumnezeu nu există! Și cum ar putea el nega credința părintelui său?! Un poem scris în termeni aparent banali, dar care e, efectiv, amețitor. | |
| = cu multumiri | Motoc Lavinia [12.Aug.14 15:59] |
| Multumesc pentru vizita, stii ca a te plimba cu autobuzul prin Craiova e o revelatie regasita daca ii pot spune asa, doar ca pe timpuri ma plimbam cu tramvaiul, mai la inceputurile sale. Si intuitia nu te/a inselat, sunt povesti da, si chiar ma bucur, mai treci, cu sau fara stele. | |