| + din casă mă uit pe fereastră | Zabet Mihai [12.Sep.05 20:13] |
| Am scormonit intens, zile si nopti, cu mainile mele pana cand scorbura a devenit suficient de mare ca sa incapa masa. Atunci m-am asezat umar la umar langa fereastra, am indepartat cateva nuiele si am privit afara. | |
| = de la mine, cuvant | pop marius [12.Sep.05 20:17] |
| am crezut ca astfel voi scapa de goluri si mi-am aruncat camera pe strada, acolo ea incepu sa se rostogoleasca impreuna cu sufletul meu cu tot.era un amallgamdin mine si locul in care imi dorm visele.apoi nu se mai facea lumina caci toate celulele mele erau ingropte in intenta ecoului vietii mele de recul.asa incepeam sa ma nasc... foarte frumos textul tau.voiam sa-ti dau eu o steluta inaintea lui mihai.dar nu pot da stelute, asa incat iti ofer intreaga bolta aprinsa.apoi, mihai mi-a luat-o inainte, dar asta ne face mai aproape de sufletul tau cu o emotie ... | |
| = parere | Dinis Adrian [12.Sep.05 20:50] |
| Am remarcat in poemul tau o realitate oglindita poetic: ,,mi-ai spus odată că pe întuneric ne împiedicăm de lucruri deși le știm acolo ne trezim noaptea din cauza acelorași zgomote, pași, cuvinte". Este vorba despre o veghere a lumii de afara, insa care este deranjata de proprii demoni. | |
| = cofetaria bunicului mama si costumul ei pepit """"""" | mischie ioana [12.Sep.05 23:13] |
| magistral versuite micile tragisme ale clipelor ; ca o vitralie cersetorii umplu cu molecule ecourile primite sub forma de suflete muscand si eu din acelasi praf aproape in fiecare zi , cu drag | |
| = raspunsuri | Adina Batîr [13.Sep.05 01:38] |
| Mihai, multumesc pentru lumina, o voi lasa sa umble desculta prin casa si ma va indruma noaptea cand construiesc acoperisul de frunze. Astfel, trecatorii vor sti drumul spre suprafata. Marius: nascandu-ma, totul in jurul meu lua forma realitatii, imi cresteau din pleoape poduri, lanuri, incepusem chiar sa simt bratele mamei noastre croindu-mi destinul. Devenisem o amprenta pe marele disc. Adrian, e ciudat cum uneori lucrurile devin parte din noi, stim exact unde sa le pun de parca viata noastra e un juc de lego, apoi tindem sa ne uitam din noi insine, de ceea ce am fost candva. Rataciti fiind, ne anulam sau ne negam, dar demonii trebuie invinsi. Eu ma lupt si cu ai altora. Ioana, ma bucur sa regasesti aici bucati de vitralii, ecouri de culori. Anthony de Mello spunea ca viata e o sarbatoare, dar tragedia este ca majoritatea mor de foame. Va multumesc tuturor. | |
| = erate | Adina Batîr [13.Sep.05 01:40] |
| iertati graba, mai ales tu, Adrian: in loc de "pun" citeste "punem", si in loc de "juc" - "joc". :) | |
| = *** | maria balan [13.Sep.05 11:51] |
| SunFlower, ai scris un poem minunat! | |
| = Maria si marea :) | Adina Batîr [14.Sep.05 00:14] |
| Multumesc frumos, Maria. E un val din mine care a trecut. Acum stau si privesc catre mare. | |