| = . | emilian valeriu pal [10.Mar.15 17:59] |
| Semn de apreciere pentru final si pentru fragmentele astea care dau senzatia de degringolada, dar care mie im produc efectul de oglinda sparta(efect in sens pozitiv) si reconstructie. | |
| = Emilian, | marin badea [11.Mar.15 06:06] |
| Mulțumesc pentru semn. | |
| = Poti vedea in tine, dincolo de tine, mai departe si mai departe | razvan rachieriu [11.Mar.15 10:20] |
| Nu știi unde se termină ceea ce poți vedea în tine, poți vedea dincolo de tine, mai departe și mai departe, până intri pe teritoriul interzis al nefiindului, care prelucrează viețile până se transformă în esențe ale nimicului viu, poți vedea de unde provin zombii, care, din când în când, vizitează intempestiv arealul vieții, însă oamenii nu-i deosebesc de ceilalți semeni. În pielea proprie nu te simți confortabil,căci organismul îți trimite semnale că nu totul funcționează perfect, te-ai simți fericit dacă ar exista lăuntricul fără organe, ceea ce este imposibil, iar când socialul te pune în interacțiune cu alții, îți afișezi masca corespunzătoare situației în care te afli și începi să azvârli în ceilalți, cu zâmbetul pe buze, platitudini, truisme și baliverne. O poezie de anvergură, în care febrilitatea exprimării induce cuvintelor o agitație, ca și cum preaplinul vieții nu ar avea unde să se reverse decât în sufletul tău, iar nefiindul ar fi tasat de cavalcada gândurilor. Felicitări ! Cea mai bună poezie pe ziua de azi, de departe. | |
| = Răzvan, | marin badea [11.Mar.15 12:22] |
| Mulțumesc de semn. | |
| = - anvergură - | Adrian A. Agheorghesei [14.Mar.15 14:41] |
| Îmi pare un text bun, cu anvergură existențială, foarte bine condus, având miza celebra întrebare despre ființă/ neființă. | |
| = Adrian, | marin badea [15.Mar.15 07:24] |
| Mulțumesc. E un text la care eu țin foarte mult. | |
| + în ecoul tropotelor de cai, dar nu numai... | enea gela [16.Mar.15 17:02] |
| Sunt în acest poem cu textură extrem de densă o orchestrație asumată de autor, o evadare prin piele din tine, în tine ori în altul...frumos surâsul candelei în cimitir, poate și vinovat...Stea. | |
| = Mulțumesc | marin badea [17.Mar.15 07:31] |
| Enea Gela, mă gândesc că, uneori, poemele se nasc cât ai bate din palme. Și că astea sunt cu adevărat speciale. | |