| + tâmpla-scoică | Carmen Macelaru [05.Apr.15 06:07] |
| Uneori copilul din noi ricoșează iar și iar, fără să uităm de el, se ține de noi și urcă pe "urma tălpilor spre cer". Introspecție involunatră, așa îmi pare, totul vine natural privind pe fereastră. Copilul va sta în fiecare din noi atâta vreme cât îl hrănim. Mi-a plăcut metafora: tâmpla-scoică, dacă s-ar lipi cineva de tâmpla ta ar auzi marea. Stea. | |
| = mai simplă | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Apr.15 10:43] |
| Mă bucur mult că ți-a plăcut Carmen. Este o poezie cu mai puține podoabe, care cred că mă reprezintă ca persoană. Metafora tâmplei face aluzie la memoria faptelor existenței. | |
| = sublim | petre ioan cretu [03.May.15 18:01] |
| Imi place toata poezia, dar finalul este sublim. "îmi vâjâia capul de durere/ era vuietul mării tot mai adânc/ mi-era tâmpla scoică și urma tălpilor suia spre cer" | |