Comentariile membrilor:

=  Amnezia are o pozitie ingrata in memorie	razvan rachieriu [29.May.15 08:51]
Uiți să nu uiți, amnezia are o poziție ingrată în memorie, precum frunzele se poziționează față de copac, precum lacrima se poziționează față de ochi și este uneori mai dureroasă decât trauma provocată de o bâtă, precum alcoolul se poziționează față de pahar și paharul față de gură. Ai închis ermetic tristețea provocată de fricțiunile dintre tată și mamă într-o sticlă, pe care ai aruncat-o în mare.
=  re	Vasile Pin [29.May.15 10:36]
multumesc redactiei pentru recomandare! Dle Rachieru, multumesc de trecere si comentariu.
+ și alții	Simion Cozmescu [30.May.15 01:29]
cutremurător versul ,,într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine".. Poemul în sine e ceva răvășitor, expus rece, cu simplitate ce înfioară...Finalul e cam tranșant, și alții cred că văd :) Lumină dau, adică pun un plus.
=  și eu	Vasile Pin [30.May.15 10:17]
mulțumesc dle Cozmescu. In special pentru întelegerea simplității unei dureri. Si pentru lumină
+ O hiperbolă	Liviu-Ioan Muresan [30.May.15 15:03]
pe care o găsesc în versul fundamental "într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine", și asta doar ca exagerare poetică, însă poeticul continuă fără a se dilua. Din contră, "șenila unui punct" e o găselniță potrivită și cu mare impact. Merita recomandat, pentru că e cu adevărat un poem reușit. Și am văzut asta.
=  șenila	Vasile Pin [30.May.15 22:11]
semnului dvs dle LIM e un lucru deosebit pentru mine. mulțumesc!
=  atingeri	Laura Aprodu [02.Jun.15 15:02]
tot versul ... într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine m-a impresionat și pe mine. dar, pentru că mie nu îmi place să fac o critică prea doctă cînd vine vorba de poezii, voi spune doar că în artă totul se rezumă la atingerea pe care o lasă în receptor actul artistic, iar versul ăsta a atins ceva în mine. în rest, nu ar fi rău să corectați "dechideau" cu deschideau.
=  Laura Aprodu	Vasile Pin [02.Jun.15 15:52]
multumesc pentru trecere. si pentru corectie