| = Frumosul devine derizoriu in fata saraciei si marginirii | razvan rachieriu [11.Sep.15 20:26] |
| Mahalaua e descrisă melodic printr-un menuet aspru și lasciv, în care se simt măruntul curgând ca o soluție uleioasă în sufletul vulgului și foșnetul glasurilor afone încadrate într-un ritm gregar, așa cum invectivele încadrează discuțiile în contradictoriu între un troglodit și un avorton. Poezia introduce ca personaje și câțiva copii, a căror visare colinda spațiile siderale, cu firavul și fragilul camuflate și protejate de pleoape, și am prins ideea că frumosul devine derizoriu în fața sărăciei și a obtuzității (mațe goale cu mintea scurtă). | |
| = Frumusețea dispare din percepția analitică deprivată de chin | Oancea Sorin [12.Sep.15 19:18] |
| deși e semnificativ mai densă decât lipsa ei. Poemul rezumat ar fi un copil descoperă că s-a născut urât(în sens larg) dar are șansa să fie. Domnule Rachieriu, totul e virtual, mi-a plăcut titlul comentariului, iar ați extras ceva bun. Știu că este greu de ținut ritmul dar cred că un poet trebuie să citească, să se mire, să duscute. M-am evaluat de vreo doi ani de când mă agit cu comunitatea asta și mi-e clar că scriu doar texte adaptat la mediu atelier cu răsăriri de ciclop. Vă rog nu vă imaginați un avorton vorbind(e totuși mort înainte de naștere). Poemul cum ați reliefat e narativ dar natura umană ignorantă nu e văzută depreciată. Am folosit menuet în titlu pentru că la origini a fost un dans franțuzesc de mahala. A devenit ulterior masca primei perioade decadente cu toată intriga lui de curte. Apoi s-a dezvoltat în a treia parte dintr-o simfonie clasică. Cum remarcați copii sunt practic lirismul eul poetic baleind între narator și vizionar. Vă mulțumesc pentru implicare. Flatant ca de obicei. | |