| = Fericirea ca o binecuvantare | razvan rachieriu [14.Oct.15 08:47] |
| “Lumea e punctul minuscul din cerul fiecăruia”, însă poate crește până la rană, în miezul lumii stă “frumusețea întreagă”, nedistorsionată de simulacre fetide și imunde, clamând fericirea ca o “binecuvântare”, când suferința este cocoșată de greutatea plăgilor. “Locul nostru e aici în mijlocul acestui miracol”, “în măruntaiele luminii”, și decât să trăim în tern, prozaic și searbăd, mai bine ființăm într-un mister nedescifrat. | |
| = Frumusete, Credinta, cu certitudine pariuri castigate! | Daniela Luminita Teleoaca [14.Oct.15 14:49] |
| ... asa ma gandeam/ simteam ieri ca, da, frumusetea e atat de aproape de noi, care suntem din pacate asa de orbi, macar cateodata! Ne plangem ca suntem prea mici, dar El ne-a dat atat de multe... Imi place sa ma gandesc la Frumusete in sensul acela in care o concepea Dostoievski, acea valoare apta de a ne salva/ mantui. Daca poti concentra in tine lumea, atunci nu trebuie sa ai dubii ca Dumnezeu chiar a vrut, intr-un fel, sa ii semeni. Cred ca e de datoria noastra sa cultivam Frumusetea ca pe un dar nepretuit al Divinitatii. Da, ai dreptate, mai bine alegem sa credem intr-un mister, fie el si nedescifrat (oricum, nu avem nimic de pierdut, vorba lui Pascal!!)decat sa nu credem! PS: "detaliul" cu floarea de trandafir japonez l-am luat din realitatea... imediata... Asta am experimentat luni cu una dintre florile japoneze, iar a doua zi, marti, am gasit-o la fel ca... luni! Ma rog, poate a fost o simpla intamplare! Multumiri! | |