| = prețuire | Mihaela Rascu [02.Aug.16 10:47] |
| O povestire amuzantă cu parfum de nostalgie. | |
| = Umor pretutindeni : | nicolae tomescu [02.Aug.16 11:13] |
| În puține cuvinte autorul ne relatează o "acțiune educativă" dintr-o tabără de vacanță, pentru elevi, din anii `50-`60 ai secolului trecut. Comicul derivă din sincronizarea absolut întâmplătoare a acțiunii de pe ecran, unde soldatul erou-sovietic Sașa luptă cu succes împotriva fasciștilor, cu banala întâmplare din sală unde pionierului român Andrei îi sunt aproape strivite degetele de scaunul din față. Citind cele de mai sus mi-am adus aminte de Amza Pelea care spunea, acum câteva decenii, că "umor găsești la tot pasul, trebuie doar să privești diversele întâmplări dintr-un anumit unghi".( Citat din memoria-mi prăfuită de vreme) | |
| = Ostasul asta sovietic nu-i nimc ... | Viorel Darie [02.Aug.16 13:25] |
Sunt incredibile faptele de eroism ale soldatului sovietic in frontul antihitlerist, dar sa vedeti ceva si mai si referitoare la soldatul chinez in lupta contra cotropitorului imperialist japonez. Eram copil, intr-o zi foarte buna de cosit pe munte, ma trimite tata la cooperativa din sat, sa cumpar ulei si macaroane. Trecand pe langa caminul cultural din sat, care era chiar langa cooperativa, aud sunete de film in sala caminului cultural. Nu mai vazusem film pana atunci, asa ca nu rezist, intru inauntru, nu-mi cerea nimeni bilet de intrare. Era n-amiaza mare, de ce era film la camin cultural? In fine, intru in sala, ma asez pe un scaun sa ma uit la film. Mi se ridica parul maciuca. Ce vitejii puteau face chinezii. Unsi din cap pana in picioare de fum si pamant, luptau vitejeste, si, cum era sa fie altfel, au biruit diavolul japonez cotropitor. Film din acela alb / gri, cu nuante ruginii, cu pelicula cam ferfenita, dar tot mai intelegeai ce vor eroii. Am intarziat doua ore acasa, tata ma astepta sa vin repede la greblat fan in capite. Cearta, unde am stat atata... Alta epoca V. Darie | |
| = La o analiză literară... | Gârda Petru Ioan [02.Aug.16 14:11] |
| ...n-aș ști să spun dacă eroul principal e micul Andrei sau bravul soldat sovietic. Presupun că e micul Ștefan. Amuzantă întâmplarea. Mai dă-ne! | |
| = Ficțiune și realitate | Rodean Stefan-Cornel [04.Aug.16 06:56] |
| Doamnă (domnișoară)Rascu,vă mulțumesc pentru lectură și comentariu, sunt încântat de cunoștință! Domnule Tomescu, Sunt adevărate și frumoase cuvintele citate din Amza Pelea. Într-adevăr, dacă ai spirit de observație și umor și privești întâmplările "dintr-un anumit unghi" poți scrie proză umoristică. Dar, eu nu mi-am propus ca în proza mea să relatez exact ce mi s-a întâmplat sau ce am văzut. În opinia mea, prozatorul trebuie să-și folosească și imaginația. Cât va fi realitate și cât ficțiune din povestire, asta nici nu contează prea mult, atâta vreme cât ceea ce scrie este publicat ca literatură în proză și nu ca jurnal, reportaj, cronică ș.a.m.d. și... nici nu este o declarație la poliție sau procuratură. Domnule Darie, Doamna Rascu văd că a avut dreptate: povestirea are un parfum de nostalgie, dacă vă amintiți de copilărie... Nelu Gârda, După cum spuneam mai sus, nu trebuie să tragi concluzia că mi s-a întâmplat mie așa ceva. Ei, ceva-ceva s-a întâmplat, dar nu chiar așa. Bine însă că par amuzante. O să mai postez, le am pregătite! Mulțumesc tuturor! Cornel | |