Comentariile membrilor:

=  prin liniștea din glasuri	Bejliu Anne-Marie [06.Sep.16 16:12]
"ai deschis o fereastră spre Plaja cu Suflet glasurile-s cele care-ți aduc ca din întâmplare câte-o cărare" prin liniștea din glasuri coboară Domnișoara povestea Amintirea culoarea dăruirea cântă butucul pacea din stea îmi place inima din fruntea Măgarului oricum privirea-i blândă cântecul îl imprimă Privitorul Matematicarul numere descântă Amintirea visul Glasul Pasul glasul și-acum pasul chei lasă-n umbrare ivărul tresare Poarta se deschide porțile-s deschise plimbare cărare prezent prin trecut iac-am petrecut Chiar de m-am grăbit un pic nu-i bai. Povestea Amintirea braț la brați trec pragurile spre clipele de acum. Cu bine!
=  până când găsim un istoric	Ioan-Mircea Popovici [07.Sep.16 17:57]
de la „povestea lui i“ până la “povestea lui i la i” aș trece printr-o dilemă de istorie literară apoi precum în filmul doi într-o gară plecând de la soarta Canoanelor Vuza la ele acasă ne vom încumeta la un studiu pe care-l ținem în taină până când găsim un istoric acreditat
=  dincolo de fereastră, scara	Maria Gheorghe [09.Sep.16 18:09]
dac-ar fi să nu uit, ți-aș aminti de "Pictorul felină" și de câțiva stropi de gând, la început de toamnă – galben de gutuie... « Îmi ghicise Pamphila că voi nimeri pe Scara lui Ioan dupa ce voi rătăci pe Scara lui Escher. Pe Scara aceasta, amintiri pe care le-ai uitat coboară Stradela Vântului. Amestecate-n vârtelnița urnei cu semne câștigătoare, câte o bilă cade pe scară. Dorra latră pe Scară... îmi aduc bine aminte povestea unei picături de apă din mijlocul oceanului... Adu-ți aminte timpurile locuite de fragilități și adieri trecătore... că nu degeaba când îmi aduc aminte prin vene sângele-și începe furtuna de vară visul și-a adus aminte toamna e la început gutuile-s încă în pârguire teii au urme de încărunțire suntem ceea ce amintirile au făcut din noi. cândva, amintirile te vor proteja » și când Amintirea… mai e și daruită, ea se împlinește într-o poveste, « încet fără grabă ardelenește cum s-ar zice Amintirea... Alexis jucase la pendul și pierduse Zidul Alb. îți spun: Anna stă pe stânca de pe care plonjai tu. Privește răsăritul, apusul și iarăși, a doua zi o ia de la început... acolo m-ai lăsat și-ai spus că revii... am venit să te întreb dacă peferi un nume... pietrele mele i le las ei... »
=  în acord cu Ion Pribeagu și Vasile Militaru (clipa lungă trecu pragul)	Ioan-Mircea Popovici [09.Sep.16 20:22]
Mereu am cultivat noi conexiunile, inflexiunile și mai ales accentul pe modulațiile algebrico-topologice cu caracterele ordonate pe portativ așa cum se vede in baza tabloului cu primele patru note din Simfonia Destinului după cum spuneam cândva-undeva din perioada Chipului și-a Cuvântului de pe vremea lui Isihie dinspre Frăsinei cărare și călare pe măgar înspre Histria precum o făcea Hogaș prin Munții Neamțului călare pe Pisicuța m-am trezit cu un zar din fericitul dar atunci am început să desenez și să pictez în cuvinte mi se întâmplase să desenez un pat cu picioare înalte cum erau paturile acelea cu picioare de fier îmbrăcate-n auriu de alamă și din memorie am desenat o femeie care stătea pe pat cu picioarele atârnate și-am zis lipsește ceva-n povestea aceasta și-am pus de la mine o bilă oprită la piciorul patului și plopii de la Cheile Dobrogei la început de încărunțire ceea ce se vede aici