| = Natura demonica si spatiul intim | Alexandra Alb Tătar [26.Feb.17 00:09] |
| "Suferinta e de natura demonica" - oarecum da, prin opozitie fericirea ar fi de natura divina, probabil unul dintre sensurile vietii; nefericirea, suferinta te inclesteaza insa cand sistemul tau imunitar, implicit spiritual, sufletesc e slabit, cand credinta e dezradacinata, cand demonii fricii, durerii gasesc loc sa se strecoare in carnea ta, in mintea ta... eu insami am reflectat uneori la asta sau am simtit-o grotesca... oarecum nu, gandindu-ne spre exemplu la faptul ca sfintii de multe ori au suferit, prin sacrificiul lor aratandu-si imensa iubire de oameni... suferinta isi are rolul ei, prin aceasta accesam uneori profunzimile noastre, prin aceasta uneori devenim mai empatici, chiar daca in prima faza ne identificam cu durerea celor ce sufera, deci posibil sa fie pur simplu de natura umana... de multe ori trebuie sa ne asumam diverse decizii, experiente, trairi ce implica diverse forme de suferinta, poate si pentru a putea revolutiona ceva in noi insine sau avea accces la o fericire autentica... un anumit tip si grad de suferinta te innobileaza si te dezvolta moral, spiritual, dupa cum un anumit gen si nivel de suferinta iti reduce orizonturile si te sfasie. Ce apreciez la textele tale e ca versurile nu se grabesc niciunde, nu te grabesc niciunde, iti ofera acea extraordinara senzatie a dilatarii timpului si au forta de a te smulge din superficialul cotidianului si de a te indemna sa fii reflexiv intr-un spatiu intim pe care nu multi autori au abilitatea de a-l cladi. | |
| = Alexandra | razvan rachieriu [26.Feb.17 10:16] |
| ALEXANDRA Superb e eseul tău grefat pe textul meu gnomic, am rezonat splendid cu el, în spatele cuvintelor ramificându-se în sensuri profunde și raționamente persuasive, se întrezărește filozoful. Mi-ai provocat o bucurie psiho-spirituală și sufletească, a cărei mărime este direct proporțională cu comentariul tău amplu. | |