| = Singurătatea tristeții | Nicolae Diaconescu [27.Dec.17 04:02] |
| Mai întâi bine ai revenit pe aici. Ar putea fi cântul Euridicei în timp ce cade. Durerea ei nu găsește alinare în exterior și nici nu poate înțelege de ce suferă atât și dacă există un sens în tragedia ei. "Și ce, și ce"...Dar, după ce ai scris textul, tu, cu certitudine, ai aflat! | |
| = Multumire | Elena Hasnas [28.Dec.17 06:23] |
| Multumiri pentru semn. Nespusa bucurie sa va revad :) | |
| = ba sa citesti asta | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| pentru ca e un poem reusit, descriptiv, usor optzecist as spune, cu un final care m-a facut sa zambesc. Simbolismul parului ars si al frunzelor impreuna cu imaginea radacinii mari gata sa iasa din tine creaza un areal deosebit, hipnotizant pentru cititor, asternand un calm indefinibil in finalul textului. | |
| = completare | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| si daca stau bine sa ma gandesc textul e fix ca expresia fotografica a unei stari. | |