| = Când se uită Dumnezeu la noi | razvan rachieriu [31.May.18 17:15] |
| Când „se uită Dumnezeu la noi’’ cu „ochii’’ săi sacri și atotvăzători, nu mai facem în viață erori, greșeli, proiectăm minciuna în neant și urmăm calea adevărului, iar când se uită la alte lumi locuite de antropomorfi, persistăm în gafe, manipulăm minciuna și exilăm adevărul. | |
| = Mulțumesc pentru comentariu | Morar Nucu [01.Jun.18 12:26] |
| Mulțumesc pentru comentariu. Eu am spus ca Dumnezeu se uită la noi, în contra sintagmei "și-a luat Dumnezeu fața de la noi". Apoi eu știu ca Dumnezeu iubește pe toată lumea, oameni, animale, plante, etc. Departe de mine gândul de a-mi face chip cioplit, însă Dumnezeu pană la urma e în tot ce ne înconjoară, văzute și nevăzute. E adevărat ca eu cred că în noi se află în esență memoria tuturor înaintașilor noștri, noi ne aflăm în vârful unui lanț trofic sau în coroana de sus a unui arbore genealogic. Nu am vorbit despre minciună, adevăr, greșeli, erori... sau alte valori de tipul ăsta. | |