| = Un text | nicolae tomescu [12.Oct.18 16:26] |
| care te bine dispune prin descrierea atât de realistă a acelui câine mic de statură, deși avea ani buni, adică părea un cățel ce nu avea o bogată experiență de viață Și trăirile copilului, păzitor al albinelor, sunt bine descrise, foamea lui zilnică, până la sosirea tatei cu rucsacul, foamea înșelată cu cu acea rășină mesteaca sau satisfăcută, cu bucatele aduse, din când în când, de stuparii ce-și vizitau albinele. Descrierea succintă a unor elemente ale naturii și chiar numai amintirea acelui „cântăreț” din spatele colibei, pârâul, întregesc acest episod de aducere aminte | |
| = Așa e, Domnule Nicolae Tomescu | Viorel Darie [13.Oct.18 06:59] |
... ne bucurăm din tot sufletul când citim descrieri de natură pură, despre vremurile de demult, care, în pofida unor restristi, erau mult mai legate de suflet decât ce ni se întamplă azi, când mașinismul, motoarele, telefoanele, artificialul ne asaltează zi de zi, din toate părțile. Nimic nu mai e cum a fost, nici mâncarea, nici natura, nici preocupările oamenilor. Omul mai demult știa un rost, viața avea libertăți restrânse, gospodarul trebuia să facă exact ce era nevoie în gospodăria lui, altfel mijloacele de trai aveau de suferit. Așa se creșteau atunci cinci - șase copii intr-o casă umila, pe când azi și creșterea unui singur copil este o mare problemă. Cu drag, Viorel Darie | |