| = tablou | Eugenia Reiter [02.Feb.19 19:20] |
| ce imagine... frumos text ca un tablou aşa mi l-am imaginat | |
| = Într-adevăr | Alexandru Mărchidan [02.Feb.19 20:45] |
| e un tablou, născut din ideea că suntem așezați, într-un fel sau altul, în apropierea a ceea ce pierdem din propria vină, pentru a ne aminti mereu greșeala. Exact ca primii oameni, ale căror gene fizice și metafizice le moștenim. Mulțumesc pentru lectură și semn! | |
| + a căzut și soarele și totuși luminează... | Teodor Dume [03.Feb.19 15:27] |
| foarte concis! da,un tablou pe care fiecare îl poate privi din unghiuri diferite. rezultatul va fi același. și,da! chiar și prima parte poate fi un text în sine,deosebit simplu,concis și curat! Aprecieri și o luminiță galbenă care va lumina existența a ceea ce a gândit și conceput autorul "în timpul nostru"... | |
| + probabil din cuvinte puține se culege și aur* | Iulia Elize [03.Feb.19 21:03] |
| las și eu semnul meu de lectură și de încântare, arar se întâmplă ca un poem foarte scurt, foarte concis în cuvinte, să aibă atât de multă frumusețe cuprinsă în el. probabil omul este truditorul cuminte al binelui, din mâinile lui se naște sămânța cea bună în pământul potrivit, și oala de pământ. M-a impresionat. Stea. | |
| = Vă mulțumesc | Alexandru Mărchidan [05.Feb.19 10:49] |
| Domnule Teodor Dume, Iulia Eliza, vă mulțumesc foarte mult pentru semnele de apreciere și pentru răgazul de a vă opri asupra acestui tablou trasat din câteva cuvinte! Cele bune! | |