| + dintr-un norişor de vară | Ioan-Mircea Popovici [16.Jun.19 06:23] |
| ” ai vrut să mă vezi ca să pui în mișcare o moară uriașă ascunsă, nevăzută, zdrobitoare unde grâul nădejdilor trebuia să devină făina bucuriei.” dintr-un norişor de vară cântecul acesta a coborât încet între şoaptele din inima mea “să stai liniștită – vom avea grijă de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor, de marginile lumii pe care-ai iubit-o. vom avea grijă de toate. și tu, ca totdeauna, ne vei purta de grijă.” “la moara ce se zbate-n piept grâul inimilor înfiate de cuvinte și dureri e măcinat fără oprire” | |
| + * | Iulia Elize [16.Jun.19 07:10] |
| da, un text luminos, și un plus de poezie. moara... arhetipal, parcă, motor al facerii, prin apă, de dar de pâine. și de speranță. înstelez. | |
| = Mă bucur | Alexandru Mărchidan [17.Jun.19 13:04] |
| foarte mult că v-a plăcut poemul și vă mulțumesc pentru atenție și pentru semnele de apreciere. Mă onorează! Cu recunoștință, Alexandru | |
| + puternic | Ottilia Ardeleanu [17.Jun.19 16:18] |
| poem, grozavă moara aceea din piept. o comparație deosebită. izbutită imaginea distanței care accentuează întâlnirea. scopul este atins. viața este comparabilă forfotei unei mori. felicitări! | |
| = Doamna Ottilia Ardeleanu, | Alexandru Mărchidan [17.Jun.19 22:06] |
| vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Moara este, într-adevăr, un simbol foarte generos și, chiar dacă sunt tentat să scriu despre valențele acestui simbol, preluate și transfigurate liric, totuși nu vreau să înlătur corola de minuni... | |