| = femeia din mine pășește fugar spre iarba frumuseții din altă poveste | Erika (Eugenia) Keller [02.Oct.05 19:06] |
| Singura natură netulburată cea a copilăriei în care fiecare pas al ei ne urmarește toată viața " copacul acela ridică nedumerit din umeri privindu-mă ascunsă în fum transparentă prin noapte culeg frimiturile așternute de vreun Hansel demult și turta dulce îmi place doar acasă acolo încă miroase timpul a scorțișoară " și până la pași târzii "e urma iluziei că aș călători de la tulpina lui mai spre estul îmblânzit de pașii mei " Tabloul copilăriei plin de zburdălnicie și miraj a ceea ce ne înconjoară iar pentru cei mai norocoși dintre noi și iubire...e ca un somn al rațiunii și al speranței pentru sufletul dornic de aceeasi candoare a "celui sau celei care poate a crescut mai devreme de vreme"si nu doar...astfel "nu mai aștept inutil înflorirea răscolită prin pământul grădinarilor adormiți tremură câte-un vlăstar de liniște dar mâine mă voi purta în roz cum n-am fost vreodată .................................................... femeia din mine pășește fugar spre iarba frumuseții din altă poveste" Viata între povești, viata cu toate pragurile vârstei exprimate prin alte povesti , frumoase , dar nu poate nu atât de prețioase ca cea a copilăriei in care vraja luminilor din frunze inca ne încantă. | |
| = Erika | Dana Lucaci [18.Sep.05 10:26] |
| Mulțumesc pentru acest comentariu nuanțat și prins frumos în sensul versurilor, ca un volan de gânduri și impresii în care ai început ziua. Mă bucură să văd cât de bine îți prinde această înrozire a urmelor de ploaie, de la o poveste la alta, și tot mai departe. Ela | |
| = puterea sufletului exprimat prin vers | Erika (Eugenia) Keller [18.Sep.05 14:39] |
| Ela , nu doar această înrozire a urmelor de ploaie imi prinde bine ci întreg sufletul tău etalat ca o umbrelă prin versuri pline de dăruire pentru toți cei care te citim. ce mă acoperă de mulți stropi de ploaie | |
| = În roz, urmele ploii | Ruxandra Moholea [18.Sep.05 16:10] |
| Așa cum ne-ai obișnuit, o lume zugrăvită în maniera Ela, după rețeta proprie. Se pune puțină melancolie care să dea gust trecutului, puțină culoare cât să se vadă încă albul, iluzii, cât cuprinde, iar la final, când e aproape gata, se "pudrează" cu firimituri de turtă dulce, mirosind a scorțișoară. Paradoxal, finalul nu arată "copilul din mine", ci femeia, care alege să pășească "fugar spre iarba frumuseții din altă poveste". E teamă? De rozul poveștii? De mirosul de scorțișoară? De ploaie? Hmmm... | |
| = parere | Dinis Adrian [18.Sep.05 16:25] |
| Cautare intr-o poveste a copilariei, cu Hansel, unde copacul nu mai recunoaste eul si din pricina fumului( ridica din umeri) si regasire in alta poveste in femeia care ,, pășește fugar spre iarba frumuseții". Imagini de retinut, metafore transfigurand visul si iluzia si ciclitatea asigurata de prezenta copacului ca element al eternitatii. | |
| = Erika, Ruxy, Adrian | Dana Lucaci [18.Sep.05 16:36] |
| Erika, aceste cuvinte mă îndatorează și mă fac să am grijă la scriere și la trăire, nu neapărat în această ordine. ;) te aștept cu drag. Ruxandra, aici e o nostalgie mai degrabă, melancolia o las în pod, prin lada de vechituri, însă mi-e un dor de copacul vieții mele, sub care mă legănam liberă și sub care, acum în mine fiind doar, uneori mă simt în aromele vieții de atunci. Acum, o femeie ce alunecă printre povești. Te aștept să le citești, unele vor fi aici. Adrian, fumul anilor învăluie uneori copacul din noi, ne face să privim întrucâtva altfel ceea ce am fost, ce suntem și să ne amintim de cele mai profunde și dragi locuri, aroma de scorțișoară rămâne mereu, ca multe altele. Mulțumesc pentru cum ai adunat frimiturile de pe cărarea sensurilor. Ela | |
| = parfum roz | pop marius [18.Sep.05 16:46] |
| "acolo încă miroase timpul a scorțișoară" "pe când creșteam melci în cutii de abanos numărând semințele de ploaie" "dar mâine mă voi purta în roz cum n-am fost vreodată" are vreun rost sa mai spun eu ceva.tu iti spui farmecul singura...parfum roz pentru noi ! | |
| = lume a povestilor | Adina Batîr [18.Sep.05 16:46] |
| Din copac ies sevele anilor si invaluiti fiind in parfumul scortisoarei ne aducem aminte de ce am fost candva. Doar acasa vad fotografii in sepia a povestilor ascultate intr-un ritm calator spre paradis. Sau inspre mare. Acolo ploua altfel, cade apa peste apa, cantec al revarsarilor. In roz, cu urmele copilului blond dupa tine, treci in alte povesti.. | |
| = "doar acasa, timpul inca are miros de scortisoara" | Nuta Craciun [18.Sep.05 17:09] |
| e versul care m-a facut sa vibrez comun cu gandul tau, il iau cu mine sa-mi linisteasca linistea cu aroma lui de scortisoara, si turta dulce, si povestile si copilaria, m-au intristat aduceri aminte dintr-un timp aproape uitat, da, ACASA, doar acasa... | |
| = Marius, Adina, Anana | Dana Lucaci [18.Sep.05 18:10] |
| Marius, tu poți lua din parfumuri descompunerea lor în picăturile amestecate spre a defini o anume aromă. Azi rozul din Anais, de magnolie, iasomie, lotus, trandafir și lăcrămioare. Florală este esența mea de acum. Mulțumesc pentru sticluța în care mă păstrezi. Adina, apă peste apă, picături de timp de prin arborele vieții, noi parfumuri, mereu purtăm cu noi tot ceae ce am adunat de la naștere și mult mai înainte. You know, și perele pot fi albastre, precum trandafirii la care visam atunci când "creșteam melci în cutii de abanos". Mulțumesc pentru căderea apelor în mare sau a mării în apele cerului. Anana, din aceste arome de-acasă, păstrează cele prielnice sufletului tău, pe cele triste metamorfozează-le sau lasă-le iertării că pot fi și cu iz de pelin. Mă impresionează simțirea ta profundă. Ela | |
| = Frumusețe interioară | Cătălin Ionașcu [18.Sep.05 19:52] |
| Poezia are o imensă voluptate în sinea sa, ai folosit cuvinte puternice care sugerează plastic ceea ce doreai să exprimi, oferind cititorului putința maximă de a vizualiza poezia ca pe o dramă în patru acte... Parcă citind-o, am putut gusta și mirosi timpul prin comparațiile tale...:) Frumos, ține-o tot așa! | |
| = Cătălin | Dana Lucaci [19.Sep.05 10:11] |
| Mulțumesc pentru că ai privit poezia ca pe o scenă interioară în patru acte, este scrisă astfel. Eu am diferite stiluri de a scrie, nu pot promite că îl voi păstra pe acesta, pe viitor. Scriu mereu în funcție de armonia gândire-simțire și după cum îmi hoinărește spiritul. Te mai aștept acolo unde versurile mele iti vorbesc. Ela | |
| = Pasul en rose, pe urmele tale evident | carmen mihaela visalon [19.Sep.05 23:45] |
| „copacul acela ridică nedumerit din umeri privindu-mă ascunsă în fum transparentă prin noapte îmi culeg frimiturile așternute de vreun Hansel demult și turta dulce îmi place doar acasă acolo încă miroase timpul a scorțișoară” cosmos viu in vesnica miscare, ridicand din umarul pe care te poarta aruncata dincolo de nori, femeie-radacina-trunchi-frunza-floare-mugure-lumina, invaluita in basmul in care locuiai pe vremea cand tata nascuse frate si sora, lilth isi desfacea serpii pacatului, in camara s-a facut frigggggg, padure, babe si miraj, „animus” a votat pentru turta dulce si focului... cand, iata, reintra in joc, intelepciunaea animei, legea iubirii, cu vesnica ei chemare acasa, acolo unde nemurirea miroase a scortisoara si nunta. La vie begins again en rose, intr-o noua lectie –poveste: „copacul acela pleacă umerii zâmbind din muguri acum închiși la dospit femeia din mine pășește fugar spre iarba frumuseții din altă poveste” dospeste in adancuri lumina... pe când creșteam melci în cutii de abanos numărând semințele de ploaie orice fericire se transforma in lacrima, orice lacrima este un pas spre insula fericitilor umbra, verde a nervurii pe frunte. Cu drag, c. | |
| = Carmen | Dana Lucaci [20.Sep.05 11:05] |
| Aici ai făcut un dans mitic și alchimic, interpretări într-un sens al abisurilor și al pre-timpurlor, unde basmul își are rădăcinile și feminin-masculinul au matrice arhetipală, iar princpiile exitenței se nasc din lumini. Aș dori să mai răspund la un singur lucru aici: între Sephora, ca mamă superioară și Eva, ca femeie de rând, feminitatea se sublimează în sidef. În același okeanos regăsim ameristos stigme. Ela | |