| = Interesantă relatare | radoo [25.Sep.19 14:27] |
| Am citit întâmplător, am găsit destule asemănări, dar e interesant că ți-ai urmărit chemarea. Inspirație la scris în continuare :) | |
| = Da, ar mai fi fost de zis... | Daniela Luminita Teleoaca [25.Sep.19 14:49] |
| ... despre multe! De pildă, despre procesul acela, măcar uneori, chinuitor, și anume de transgresare a emoției psihologice, țintind către sora ei... oarecum mai mare, anume emoția estetică. Este destul de cumplit (dar ce gratuitate pentru homo pragmaticus!) să simți enorm (poate și să vezi monstruos, vorba lui Caragiale), adică psihologic să trăiești paroxistic emoția, dar să nu poți (să nu fii în stare... pe moment?!) să faci poem / artă din ea, ratând în mare proporție exprimarea celor simțite! Aici este tensiunea aceea! Desigur, există momente și momente. Printre lecțiile învățate ar fi și aceea de a te exprima atunci „când îți vine” sau „te apucă” (da, suntem niște... apucați!), adică să nu amâni, deziderat, într-o serie de cazuri, utopic (adesea, din lipsă de timp). De fapt, scriind, nu reușești chiar întotdeauna să te eliberezi sau, în orice caz, te eliberezi doar parțial! Eu, cel puțin, știu când am scris un text bun, când unul relativ modest, chiar prost: barometrul este gradul de resimțire a stării de eliberare / libertate, ca și cum ți-ai fi luat o piatră de pe inimă, iar, de aici până la a-ți degaja drumul din realitate de moloz / pietre, nu este (totuși!) o distanță incomensurabilă! Se întâmplă să rămâi o vreme „sub apăsare”. Dar - înclin să cred - toate la timpul lor! Mulțumesc, Gânduri bune, D. | |