| + Poem 5D | Alexandra Alb Tătar [16.Aug.20 02:45] |
| Teleportarea aceasta de la cei 138 m înălțime ai Piramidei lui Keops și de la cei peste 2000 km distanță la plaja din Costinești pare o trecere de la starea de contemplare (și eternă fascinație a matematicianului) în fața marilor minuni antice la încântarea (și constanta sursă de inspirație a poetului) în fața micilor minuni prezente, accesibile, palpabile (dar care au crescut în sufletul său nespus de mult). Aici, "în casa cu iederă", sau la umbra "sălciilor care ating cu ramurile de sus cerul/ Şi cu ramurile plecate ating suprafaţa apei" se împletesc povești câte și mai câte... În voiajul acesta pare că ne apropiem de 5D, ne conectăm la o frecvență înaltă, în care ne simțim atemporali, aspațiali. Un poem ce te umple de nostalgie - "De parcă n-ar fi fost destul/ Ceea ce-a fost pentru ceea ce va fi", de dor, dar mai ales de beatitudine: "Slavă, întru cei de sus, lui Dumnezeu/ Pe pământ pace, între oameni bună-voire/ Dă-ne, Doamne, Tu, cântare/ Să fie de Sărbătoare/ Să ne fie şi pe mâine/ Lângă felia de pâine…/ De aici, din locu-n care chiar se vede Infinitul". Anul acesta, de Adormirea Maicii Domnului, acesta e un poem al trezirii la plenitudine. | |
| = Şi acum, la miez de noapte (o lacrimă de bine) | Ioan-Mircea Popovici [17.Aug.20 03:25] |
| Intrasem pe facebook prin iulie/ Iată că semnul de ieri/ De pe poezie.ro/ mi-a îndreptat paşii spre casa ta/ Acum bat la uşa ta/ Cu darul prieniei de după Schimbara la faţă/ Foarte de dimineaţă/ Sunt la oglinzile piramidei lui Kheops Ce să spun? Îmi las cântarea să vorbească-n locul meu Cu credinţa cât muştarul să-l iubim pe Dumnezeu De la semnul cel minuscul, punctul de la Infinit Am primit o ascultare, ca un dar desăvârşit Să iubesc din viaţa mării bucuria de a fi Şi să fac să fie-n fapta-mi împlinirea inimii Inimă, tu cânţi în mine ca un greiere-ntr-o vară Când stăteam pe banca vieţii, la portiţa dinspre gară Şi aveam pe lângă mine amintirile de soi Toată tinereţea lumii, zile vesele de joi Şi acum, la miez de noapte, când gândesc clipa de-atunci Cântă pupăza în teiul semnul semnelor din lunci Unde alergau cu Dorra, Ponna şi mirciştii mei Alexandru şi cu Nae, doi zurlii ca nişte zmei Eu trăgeam un fum din pipă, pufăiam un rotocol Şi o lacrimă de bine, mă dădea iute de gol Că mi-e gândul pe Golgota, unde-a pătimit Iisus Toate patimile lumii, semnul cruci-l las nespus Ţi-am mai spus cum se făcuse linişte într-un război Când credeam că toate-s spuse, a venit seara de joi Şi la Cina cea de taină, am văzut cum ai făcut Să te-ntrebe ucenicii, cine-i cel ce te-a vândut? Facem nodul la batistă, Maratonul e pe pistă http://noduriymp.blogspot.com/ http://omul-chip-al-sacrului.blogspot.com/ http://scarafaranume.blogspot.com/ | |
| = semn | Anisoara Iordache [25.Aug.20 17:37] |
| Am venit și eu la casa cu iederă, să-mi împrospătez sufletul cu versuri din univesul poetic al matematicianului, Mulțumesc. | |
| = Cu visul lui Einştein pe plajă | Ioan-Mircea Popovici [01.Sep.20 05:45] |
| Eu mulţumesc, Anişoara Numele tău îmi aduce aminte de Timişoara Şi acum că iar e noapte şi se simte Infinitul Calul meu din vis tresare... două lebede stăteau de vorbă Se aude un cântec Din vorbe Şi din şoapte Ca-n concertul acela Cu visul lui Einştein pe plajă Da-Da, Da-Da, Da-Da, Da-Daaaaaaaaaaa Mai este mult până nu mai rămâne nimic Acum bat tobele Ca-n boleroul lui Ravel Se întâmplă aşa Tu fluieri sau cânţi Florile se deschid Întotdeauna altfel Mi-am zis, di, diii, di calu, di Şi calul mergea la pas Eu strănutam strănut după strănut Că era de dimineaţă Fusese ora 3:14 Ora lui Pi Acum e 3:45 Ora lui Pitagora Greierii cântă În coama dealului Căpiţa cu fân proaspăt cosit Ţine deasupra ei o lună plină Şi lângă ea un luceafăr de dimineaţă Pe plajă pescăruşii râd Să coloreze povestea cu râsul lor https://www.youtube.com/watch?v=LwLABSm0yYc | |