| = în afara caracterului umoristic | nicolae tomescu [02.Sep.20 11:46] |
| episoadele din „Stadionul sfinților” pot fi socotite și un curs de catehizare, prin prezentarea doctă a unor episoade din Noul Testament, dar și din cel Vechi. Creștinii ortodocși, cu mai puține cunoștințe în domeniu, citind, au de câștigat. Puțin, puțin, conținutul acestor episoade aduce și a blasfemie. Porunca a treia, din cele 10, spune Să nu iei numele Domnului în deșert. Noroc că nu suntem într-un stat fundamentalist unde un astfel de păcat se poate pedepsi cu moartea precum în Sudan, acea femeie care a abandonat islamismului în favoarea creștinismului. De fapt și în SUA, în statul Masaciuses, este incriminat delictul de blasfemie. Oricum, lecturarea acestor episoade m-a bine dispus ca, probabil, și pe alții | |
| = Re: în afara caracterului umoristic | Dan Norea [02.Sep.20 12:30] |
| Domnule Nicolae Tomescu, afirmațiile din comentariul dvs m-au bucurat. Mai întâi faptul că textele conțin informații utile, atât unor creștini, cât și altor cititori. La urma urmei, e vorba de cultură generală. Mai apoi faptul că v-au binedispus. Cumva, ăsta e primul scop al unui umorist. Și a treia afirmație, cea cu blasfemia, m-a bucurat, pentru că îmi dă ocazia să mă explic. Încă de când am abordat tema, mi-a fost teamă de o asemenea acuzație. Dacă citiți mai atent, nu am luat numele Domnului în deșert. Am avut mare grijă să nu aduc atingere lui Dumnezeu sau lui Iisus. Toate ironiile mele sunt (mai dure) la adresa bisericii sau (mai blânde) la adresa unor sfinți particulari. Ca un exemplu, în episodul acesta vorbesc despre palma pe care Sfântul Nicolae i-a dat-o lui Arie, la Conciliul de la Niceea. Este un fapt istoric, cunoscut de teologi. Mulțumesc pentru comentariu, m-a binedispus! | |