| + . | emilian valeriu pal [22.Oct.20 08:09] |
| Din punctul meu de vedere, un text sigur, care știe ce vrea de la autor și nu invers, în sensul că nu dă impresia de poem căutat. Deși tema nu e nouiă(probabil nici nu s-a avut în vedere noutatea), curgerea textului evită un drum bătătorit printr-o confesiune naturală și o disimuluare firească a profanului în sacru. Și tot în opinima mea, textul are meritul de a păstra un echilibru rezonabil între religiozitate și laicism, astfel că eludează o încadrare clișeu într-una din cele două categorii. | |
| = +/- | Oancea Sorin [22.Oct.20 10:58] |
| Mielul de sacrificiu adică egoul poetic e captat in tema morții literalmente și bântuit de aroganță postmodernistă de a fi prostit pe față și credul în același timp pentru că carnea nu e spirit și spiritul nu coace in cuptor. Apoi acest recurs blasfemiant la statura cristică a poeticului adaugă un dulce amar demn de orice simbolist. Pe scurt o năzbâdie de idee ce mă duce cu gândul la căprioară lui Labiș vorbind către poet în timp ce plânge. Spleen maxim, nimic, nihil. | |
| = Pe câmpi, ifatigabil | Constantin Rupa [23.Oct.20 07:26] |
| Bateți câmpii cu o grație infantilă, dle Oancea. Din vizita Dvs. nu au mai rămas decât miasmele unei impardonabile cacofonii: "că carnea". | |