| + Părere | George Pașa [25.Dec.20 17:42] |
| Dacă aș ține cont doar de textele postate aici, aș zice că „în absența din prejma Copacului” avea o viziune preponderent feminină, pe când această carte pare - sper să mă înșel - prea feministă. Dar nu acest lucru ar putea fi un neajuns, ci, pe alocuri, o structurare cam haotică a textelor. Oricum, nu pot nega sensibilitatea artistică, pe alocuri, nestrunită și provocatoare pentru cititor. Felicitări, Daniela Teleoacă! | |
| = Mulțumesc, domnule George Pașa! | Daniela Luminita Teleoaca [25.Dec.20 19:49] |
| Ca de obicei, apreciez onestitatea cu care vă exprimați punctul de vedere, inclusiv cu referire la textele semnate de mine! Altfel, da, este un volum mai leonin, iar versurile selectate mai sus sunt, după toate probabilitățile, dintre acelea care reflectă cel mai pregnant dimensiunea respectivă, pe care mi-o asum, bucurându-mă chiar că aceasta nu a rămas în culise! Cât despre „haotic”, înclin să cred că sunt și voi rămâne semnul de foc, cu lipsurile și plinurile sale. Sau poate că acest „clar-obscur” nu constituie decât trambulina către o aranjare, în ultimă instanță, cosmogonică... Câteodată măcar, pt mine însămi pare destul de bruscă trecerea de la o stare la alta, dar interesant este de pildă, faptul că, atunci cd recitesc după o vreme, un text sau altul, îmi... amintesc cu exactitate notabilă, stările experimentate, responsabile pt o imagine / asociere verbală sau alta și care, per ansamblu, îmi dau senzația... armoniei! Mulțumindu-vă încă o dată pt atenția acordată, vă doresc Sărbători fericite, cu bucurie, pace, sănătate! | |
| + Daniela, | Ottilia Ardeleanu [06.Jan.21 16:28] |
| draga mea, rămân alături de poezia ta, leoaică, prevăd un teritoriu regesc, reprezentare a regalului. Doresc spiritului tău literar, dincolo de profesia ta înaltă, un drum cult! Felicitări! | |
| = Dragă Doamnă Ottilia, | Daniela Luminita Teleoaca [06.Jan.21 17:38] |
| într-o lume a incertitudinilor care i-a exasperat pe unii, de ajunseră să exclame: Ceea ce știu e că nu știu nimic (și nici măcar asta... nu știu!), eu știu sigur că nu pot să mă las! Așa stând lucrurile, îmi asum toate, dar toate adicțiile susceptibile de a se solda cu nițică viață! Vă mulțumesc mult pentru prezență și vă doresc sincer să aranjați la fel de frumos lumea în cuvinte și în culori! Cu prețuire, D. | |
| = Permanentizarea fericirii | razvan rachieriu [20.Jan.22 10:37] |
| Dacă dețineam un “cod genetic ireproşabil”, desăvârşit şi cu puritate maximă, nu am mai fi fost străbătuți de boli, dureri, suferințe şi angoase şi în noi ar fi căpătat permanență fericirea ce ar fi avut ca efecte bucuria, beneficul, beatificul şi încântarea permanentizate. | |