| + Ningea și încă ninge | enea gela [10.Mar.21 16:08] |
| Nu sunt o cititoare asiduă de texte în vers clasic, nici nu prea scriu. Textul acesta însă m-a frapat prin prospețimea imaginilor, e armonios și plin de sensuri, compus cu măiestrie de la primul, până la ultimul vers. Mesajul, în notă bacoviană: te ipostaziei într-un contemplator al propriului troian care te va îngroapa treptat; în sfârșit, e un poem ce merită stea! | |
| = RE | enea gela [10.Mar.21 16:11] |
| ipostaziezi. | |
| = troiene pe la gene | Daniel Bratu [12.Mar.21 08:04] |
| Textul așa a venit, singur, spre mine, ca un câine fără stăpân - nici eu n-am încercat să-l dresez - cum a venit, așa l-am scris - cred că de aici prospețimea. Ce-i drept, drumul lui s-a pavat pe un portativ - l-am transformat, de altfel, în cântec (vals) mintenaș și-o să-l și cânt, când va mai ninge, să mă aud de sub troiene. Mulțumesc pentru comentariu și stea, onorat! | |
| = Oamenii nu mai privesc in sus | razvan rachieriu [06.Jan.22 14:06] |
| Ninsoarea reprezintă metaforic lacrimile “cerului” înghețate de sacrilegiile oamenilor care nu mai privesc în sus la cerul cu substanță eterată pură, ci în jos la laicitatea şi profanul teluricului pliind pe oameni impuritățile şi decuplându-i de la transcendental, divin şi ființa universului. | |
| = fulgii grași | Maria Mitea [06.Jan.22 14:35] |
| ...”Cădeau pe tăvi cu papanași,...” frumos, da redă o stare de sublim acest poem ( noroc de com lui răzvan:) cum zăpada, ninsoarea mi-i existența aici mă bucură să las un semn pentru ”Ningea ușor ...” sănătate! maria | |