Comentariile membrilor:

 =  Semn de lectură...
Iulia Elize
[04.Jun.21 17:09]
E o tristețe în lume, un fel de duioșie a sentimentului care se răspândește de inutilitate, un fel de sete de adevăr. Poate în context post-pandemic. Probabil, până când oamenilor nu li se arată conținut bun genuin și adevăruri, ei vor căuta, în general. Poate numai omul liniștit genuin să aibă optică bună, dar fiecare om poate trece prin neliniști.

Ce ar vedea oare optica bună??? Care este adevărul brut? Am afla, sperăm fiecare, dacă nu deținem adevăruri. De aceea caută omul, omul căutător.

Cu drag am trecut, Daniela, spor la scris și la ce faci tu.

Sper să scoți volumașul acela cu fragmente naturalist-fantastice. Cred că va ieși foarte frumos.

Iulia

 =  Dragă Iulia, nu este ăsta câtuși de puțin...
Daniela Luminita Teleoaca
[04.Jun.21 23:44]
... textul care să mă reprezinte,... nici pe departe „textul ăl mai bun”! A fost o stare (posibil, din cauza instabilității... atmosferice!), probabil e niscaiva adevăr în cele scrise. Sincer, nici prin cap nu-mi trecea că... cineva ar putea comenta ceva la el (mă rog, poate doar să zică ceva de genul: „Elementar,... dle, îîî, pardon, doamnă!”). Așteptam, ce-i drept, reacții la alte texte, zic eu superioare ăstuia de mai sus, din care, da, chiar se poate scrie... nu doar un „volumaș”, ci chiar un volum (nu mă refer, desigur, la partea cantitativă). Rămâne, totuși, insidiosul care, orice am face, ne domină viețile, în calitate de făpturi așa de trecătoare, de vulnerabile (nu are neapărat legătură cu vreo stare postpandemică etc., din păcate este mult mai amplă... „pandemia”). Nu știu dacă voi include aceste câteva rânduri în Fragmente. Rămâne de văzut ce voi resimți la o proximă (sper!) (re)lectură.

Dar mă bucur că am vorbit (în toată penuria asta de timp)!

Mult spor și multă insiprație și ție în continuare (eu trag tare de tot pe tărâmuri... de.. basm... științifice: C᾿est mon destin!)

Cu prietenie, D.

 =  = munca, sau cum să explic mai fidel =
Iulia Elize
[05.Jun.21 00:08]
Poate, cum să spun, ca un răspuns, se scrie despre tot felul de stări, asta nu înseamnă că e neobișnuit, ci doar că scriem despre. Eu, de exemplu, lovindu-mă de domeniul mitologic, ba chiar popular-fantastic, am scris despre tot felul. Când nu mă așteptam de exemplu să abordez subiecte ca ”luparii”, poate știi, sau mituri mai neortodoxe. Până la urmă, un scriitor tratează, dar și exprimă, ceea ce nu e neobișnuit. Când ziceam ”volumaș”, era un fel de a spune mai dulce, mai de alint, eu de exemplu îmi mai ”drăgălesc” copilărește munca și cărțile, ca un fel de daruri de om mare/și/mic, etern mic, necrescut. Spor la treburi, din tot sufletul!!! Și eu (mai) scriu. :)

tot felul de teme și subiecte, totuși! suntem polivalenți, oricare om e! :) Iulia

 =  Restul nu!
Nicolae Diaconescu
[05.Sep.21 06:50]
Până la trenulețul de plastilină m-a interesat, mai departe ... deși am citit până la capăt. Totuși am reținut: mă plictiseam de moarte cu mine din lipsă de dramă, unicile mele riduri,genunchii bolnav de identici și oglinda care îți arată trupul nu și sufletul.
Îmi exprim admirația că nu te lași!

 =  De gusturi nu se discută, domnule Diaconescu!
Daniela Luminita Teleoaca
[14.Sep.21 15:54]
Nu este, cum spuneam de altfel, textul care chiar să mă reprezinte (aș fi preferat altul să fie luat la „puricat”, dar!). Totuși, ați reținut niște „detalii” care, citite acum de mine (cu o minimă detașare, zic), ar putea salva și partea de după „trenulețul de plastilină”. În plus, nu se pune problema că „mă las” au ba..., pur și simplu scriu că-mi place, dar în același timp îmi displace că nu mai am cam neam timp s-o fac... În orice caz, revizia la Fragmente sper să o pot face, pentru a mă bucura și eu de un elementar sens!

Mulțumesc pentru atenție,
Toamnă cât mai frumoasă!

+ Daniela,
Ottilia Ardeleanu
[14.Sep.21 18:20]
am pătruns în universul poeziei tale, pe alocuri te-am prins în proză, dar aceste miniconfesiuni sunt grozave. Ești chiar tu și cred că e cel mai verosimil expozeu, admir puterea ta de redare sinceră. Plus că proza scurtă îmi este la îndemână, iar propozițiile scurte și foarte scurte sunt un indiciu al substanței de exprimare. (este propria mea îndeletnicire în proză și pe care am postat-o pe aici de ceva vreme, dar nematerialzată pe hârtie) Discursurile astea te prind. Rămâne ca să le pui unul lângă altul...

 =  Dragă Doamnă Ottliia Ardeleanu,
Daniela Luminita Teleoaca
[14.Sep.21 18:29]
... nu pot decât să mă bucur sincer! Uneori, ce-i drept, mai... deraiez... oleacă, inclusiv în proza scurtă, deși eu însămi consider că acest gen / stil mi se potrivește, în sensul că mă poate exprima mai adevărat, mai aproape de mine. Așa că nu-mi rămâne decât să sper că, într-un fel sau altul, voi continua = „nu mă voi lăsa”! (nu am emoticoane!!)

Gânduri luminoase,
D.

 =  Erată
Daniela Luminita Teleoaca
[14.Sep.21 18:30]
erată: Ottilia
(scuze!)




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !