| = Același... | ioan peia [14.Nov.21 07:20] |
| ... vers călător, același zbor din nor în nor, același gând risipitor... La bună vedere, bătrâne domn! | |
| + sburătorul | Costin Tanasescu Stefanesti [13.Nov.21 22:00] |
| Iată un poem care s-a ridicat la cer, apoi a coborât printre noi să-l cunoaștem. Complexul de termeni hristici, cum ar fi, lanțuri, cuie, sete, cer, drum, conferă acestui text o nuanță de tainică Golgota. În dulce stil clasic, poetul reușește cu ușurință o prozodie impecabilă, mă gândeam recitindu-l, că se poate cânta fără dificultăți. "Zorile lui Dumnezeu", o sintagmă care te duce cu gândul la nădejde, este doar o pelerină care acoperă cocoașa unui poem trist, o dramă a celui care iubește și trăiește clipa. Un poem de stare, se pare că toamna rămâne anotimpul preferat al poeților sburători. Merită foarte multă atenție "frigurile" poetului Silișteanu, poate nu m-am priceput să fac acoperământ deasupra zorilor lui, , insă negreșit Dumnezeu va avea grijă să rămână sus de tot. Acolo unde ne-a obișnuit de ceva timp încoace Felicitări, tinere! | |
| + pare că | Ottilia Ardeleanu [13.Nov.21 22:55] |
| fiecare zi dată omului este un drum cu crucea în spate spre sacrificiu! frumoase zori, ca o mireasă- gândul mă duce la Fecioară! este impresionantă măreția credinței, a versului sacrificat, după cum și poetul! nu am cuvinte de apreciere! | |
| = Am trecut și eu | MARA CHIRIAC [15.Nov.21 06:09] |
| Îngerii , in loc de aripi, aveau mâini, și la mâini lanțuri și cuie... S-a lipit poezia asta ca o haină udă. Tot așa o să mergem și noi acasă! In zori... | |
| = Zorile omului si zorile lui Dumnezeu | razvan rachieriu [22.Dec.21 10:37] |
| “Zorile” omului captează înnegurările, încețoşările şi ambiguitățile care s-au încuibat în minte, conştiență şi viziuni, în schimb “zorile lui Dumnezeu” absorb iridescențele, absolutul, veşnicia şi încorporează substanța infinitului. | |
| = 7 - un fel de a împărți | florian stoian -silișteanu [22.Jan.22 08:58] |
| frate ioan peia! îmi este foarte dor de ospeția dumitale fraternă, de vremurile în care împărțeam la drum lung luna și holografii, virgula dintre cele două lumi și celelalte- mulțumesc! nu cunosc încă motivele pentru care poemul acesta a scăpat selecției și nu a intrat în închisoarea poeților- frate costin tănăsescu! ultima dată ne-am întâlnit la petrecerea spre înalt a lui mișu bădescu! te salut și frumos îți mulțumesc că nu te-ai îndepărtat de omenie și că ai rămas al drumului și al nostru ca un întreg și frumos îți mulțumesc- îți mnărturisesc că încă mă mir de foarte multe- numai conu virgil diaconu șef de cafenea și zestre întunecată s a arătat împotriva volumului și m-a primit cu îmbrânceli dragă ottilia mi-ar plăcea să te întâlnesc cândva și să împart cu dumneata din setea poeziei.mulțumesc pentru că ai găsit în poem ceva din lumina pe care o încerc dragă mara a lui chiriac e tare bine când un străin se cuibărește în poezia altui străin- mulțumesc frate rachieru mulțumesc penbtru comentariu și să ne vedem cu bine când a fi - altfel e un miracol că poeziepunctro e încă pe drum îl salut pe herinean, pe bogdan paul pe ceilalți editori și în mod special pe eugenia reiter care nu mai este printre noi:) și pe dumneavoastră ceilalți | |