Comentariile membrilor:

 =  Același...
ioan peia
[14.Nov.21 07:20]
... vers călător, același zbor din nor în nor, același gând risipitor...
La bună vedere, bătrâne domn!

+ sburătorul
Costin Tanasescu Stefanesti
[13.Nov.21 22:00]
Iată un poem care s-a ridicat la cer, apoi a coborât printre noi să-l cunoaștem. Complexul de termeni hristici, cum ar fi, lanțuri, cuie, sete, cer, drum, conferă acestui text o nuanță de tainică Golgota. În dulce stil clasic, poetul reușește cu ușurință o prozodie impecabilă, mă gândeam recitindu-l, că se poate cânta fără dificultăți. "Zorile lui Dumnezeu", o sintagmă care te duce cu gândul la nădejde, este doar o pelerină care acoperă cocoașa unui poem trist, o dramă a celui care iubește și trăiește clipa. Un poem de stare, se pare că toamna rămâne anotimpul preferat al poeților sburători. Merită foarte multă atenție "frigurile" poetului Silișteanu, poate nu m-am priceput să fac acoperământ deasupra zorilor lui, , insă negreșit Dumnezeu va avea grijă să rămână sus de tot. Acolo unde ne-a obișnuit de ceva timp încoace Felicitări, tinere!

+ pare că
Ottilia Ardeleanu
[13.Nov.21 22:55]
fiecare zi dată omului este un drum cu crucea în spate spre sacrificiu!
frumoase zori, ca o mireasă- gândul mă duce la Fecioară!
este impresionantă măreția credinței, a versului sacrificat, după cum și poetul!
nu am cuvinte de apreciere!

 =  Am trecut și eu
MARA CHIRIAC
[15.Nov.21 06:09]
Îngerii , in loc de aripi, aveau mâini, și la mâini lanțuri și cuie... S-a lipit poezia asta ca o haină udă. Tot așa o să mergem și noi acasă! In zori...

 =  Zorile omului si zorile lui Dumnezeu
razvan rachieriu
[22.Dec.21 10:37]
“Zorile” omului captează înnegurările, încețoşările şi ambiguitățile care s-au încuibat în minte, conştiență şi viziuni, în schimb “zorile lui Dumnezeu” absorb iridescențele, absolutul, veşnicia şi încorporează substanța infinitului.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !