| = Doar în treacăt (din lipsă de timp, foamete literară... si plictisita-mi proză | valeriu danalachi [29.Nov.21 18:37] |
| Doar în treacăt (din lipsă de timp, foamete literară... si plictisita-mi proză fără de sfârțit), aruncând ochii asupra ”Texte” ale Poezia. ro, rupsei cu vederea primele două propoziții din acest prozaic scurt monolog. Ce să vă spun, dragi cititori de basme, fabule, povești înnoite... și tot felul de creații ale zilei? ---- Intriganta ispită și-a jucat caii, în mare alergare coborându-mă la punctul ultimei fraze a prezentei scripturi. Certamente, încurcatele fire ale rațiunii feminine, în mare deosebite de cele simplificate masculine, mii de ani (cu veridice oglindi în foile marilor patroni ai penelor din călimară, încă mai au loc în paginile bludnicelor viziuni contemporane. Eu, bărbat din bărbati, cu fecior și nepoți din bărbați, de trei ori am citit și recitit prezenta lucrare, tocmită (zic eu) de o femeie cu mult Simț și Sens Feminin, care încearcă să deschidă ochii genului masculin, chemțandu-l nu doar la simpla retrăire a fericitelor clipe între două din lumeștile părți existențiale care, vrem noi sau nu, fuseseră plâmădite una pentru alta. Faimoasa ”Politică sexuală”, azi mai avansată ca niciodată, nu are mari șanse de a menține naturala existență umană... Pe fundalul egoistelor tendințe vitale, Cam la egal hrânite de ambele genuri umane, această concentrată lucrare trezește la rațiunea de altă dată, când barbatul și femeia, cu a lor forte celulă, consolidau curtea, pereții, Țara, Patria... și întreg Pământul. Mulțam, Daniela, pentru aceste rânduri, probabil personale, socialmente îngândurătoare, revoltătoare!!!.. | |
| = Lucrurile sunt complicate, domnule V. Danalachi, dar... | Daniela Luminita Teleoaca [29.Nov.21 19:32] |
| ... un spirit cartezian, pe deasupra și feminin, s-ar putea încumeta a le descâlci, fie și parțial, cu minimul dram de subiectivitate, inerent de altfel oricărui demers tipic uman! Altfel, da, este aici un mic captatio benevolentiae, poate un mai mare NOTA BENE! Și, sper, nu doar „un monolog”! Rămâne de văzut în ce măsură voi avea timp, dar și dispoziție pentru a aprofunda... trădarea..., mai ales de la ᾿mnealui iuda încoace. Îmi place să cred că voi avea forța de a o face, pt că, da, chiar e nevoie de curaj să faci unele lucruri: în realitate contează nu atât să le faci, cât mai ales CUM le faci. Mă încredințez fatalității... celei bune, ca de fiecare dată! Gânduri bune și numai bine, D. | |