| + „Cântecul mării” | George Pașa [04.Dec.21 15:31] |
| Pe cine, oare, nu urmărește un cântec? Momente din viață care ai impresia că s-au șters, dar îți revin în memorie odată cu acel cântec similar clipei care unește firele nevăzute ale memoriei, asemenea zbuciumului mării care, val după val, își risipește perlele pe țărmul nimănui sau al tuturora. Melodiile lui Joe Dassin sigur nu sunt întâmplător alese („Salut”, „Pentru tine”, „Și dacă n-ai fi existat” reprezintă și pentru mine niște repere ale unei simțiri înalte). Ni se mai întâmplă să confundăm scara erorilor cu Scara lui Iacob. Oricum, scările muzicale de aici sunt în regulă, iar „rătăcirea” în poveste nu este, de fapt, decât o reîntoarcere la întâmplările, stările, neliniștile, iubirile, tristețile etc. care aduc la suprafață cântecul și nu-l lasă în uitare. Și dacă tot e numărătoarea inversă, inversez și eu puțin titlul, modificându-l parțial: „Salve, salut, servus!”. Așa, ca pentru „Scara fără nume”! | |
| = Ce faci, Dorra, zâmbeşti? (Am dat drumul la bilă) | Ioan-Mircea Popovici [05.Dec.21 09:03] |
3. Dincolo de dig, de pe una din insule, pleacă poveştile-n lume. Că o fi, c-o păţi, doar Dumnezeu poate şti. Cum, necum, pipa mea face un rotocol de fum, care se ridică, pluteşte, creşte, se împarte-n două, fiecare jumătate, la rândul ei, pluteşte, creşte şi se împarte-n două... Spune tu, până când? Te-ntreb eu, de-ar fi să fie/ Cum ai face-n poezie/ Darul aşteptat din vie/ Ca să ţie, să-nflorească/ Bucuria să sporească/ Din Ardeal până la Mare/ Cu frumoasa aşteptare/ Începând cu o-ntrebare/ Ce faci, Dorra, zâmbeşti? 2. Servus, Salut, Salve! Acesta-i salutul care trăieşte mai bine-n Casa de la pescărie, pe plaja Tympului, La care se ajunge de pe Stradela Vântului Pe Scara cu iederă de la numărul 17 Cu doi plopi şi arcade pontice la poartă 1. Pornim? Hai să ne pregătim. Începem acum, în noaptea de Sfântul Andrei. Am lustruit bocancii pentru Sfântul Nicolae şi am pornit cu dreptul. Fireşte, putem spera orice. Nu-i bine să sperăm prea mult. Un zâmbet, o floare, un cântec de mare, o depărtare, o întrebare şi-un răspuns… Vine şi pleacă motivul cu tivul./ La un semn căzu cortina/ Lăsând să se vadă versul/ Am dat drumul la bilă... Constanţa, Duminică, 5 Decembrie, 2021 | |
| = Pe ultima sută de metri îţi spun | Ioan-Mircea Popovici [06.Dec.21 04:11] |
| Întru bucurie, în inima ta e duminică Motto: “tac și eu pășind vizual în urma ta pe o șosea pe care n-am fost niciodată” Mulţumesc de întrebare. Pe ultima sută de metri îţi spun. Din vorbă-n vorbă se limpezesc apele. Nu lăsa îndoiala să-şi facă de cap. Totul şi toate, Întru bucurie, să fie, chiar dacă uneori e luni, ca acum, şi-n inima ta e Duminică… Tocmai alergam spre mare Prin praful memoriei, alergător, mi se întâmplă, sub tâmplă Să-mi apară un gând rătăcit, despletit, ca o naiadă a Crişului Alb Din plopiştea foşnitoare de la Voivodeni de Arad Stând de vorbă-n versuri albe Albăstrite de punctul albastru, căzut din Infinit Pe clipa lungă de acum Între porţi, tragem la sorţi o poveste în versuri Un vers spun eu, altul tu, rupând, din când în când Nuanţele cerului cu norii de la Histria, din cetate Sau de la locul acela din stuf, unde pescuiam Roşioare, crăpceni şi bibani Petrecând câţiva ani Într-o singură zi Călare pe cal, Domnul Radical, galopând, trecea. În urma lui nori de praf şi rotocoale de fum din atunci şi acum. Stau în pridvor, martor la gâlceava clipelor lungi. Mă bucur să ştiu aceasta. Din calendar, adresele vechi, ca nişte iluzii, îmi trag cu ochiul complicitar. Parcă ar fi Fata Mării pe dunga cărării coborâtoare spre mare. De aici, pânzele albe se colorează-n tablouri de Anul Nou Pe care le-am avut expuse cândva la Hotelul Rex, în Mamaia Râvnite de unii şi alţii, parcă aş fi fost un Dali Trăznit de fericirea filozofiei de boschetar E şi acesta un răspuns Ca-n pilda aceea cu măgarul, boul şi gospodarul Care trece-n pilda pescarului care-a scos din mare un efrit Şi tot aşa, într-o zi de vară, deşi acum este, deja, iarnă În sfânta zi de Moş Nicolae... Constanţa, Luni, 6 Decembrie, 2021 | |
| = Eroarea e in firea lucrurilor | razvan rachieriu [29.Dec.21 10:18] |
| “Eroarea-i în firea lucrurilor” şi împreună cu haosul provoacă debusolări, confuzii şi echivocuri, fiindcă dacă nu am face nicio eroare am atrage infailibilul, ireproşabilul, impecabilul şi dialecticile noastre s-ar apropia ca valoare şi ca adevăruri cu dimensiuni planetare şi epurate de îndoieli şi incertitudini, de dialectica perfectă a savaotului. | |