| = trucabil | Stanica Ilie Viorel [21.Mar.22 23:24] |
| concret, chiar și abstractul are nevoie de spațiu din punct de vedere al cunoașterii (concrete și/sau abstracte) totul este energie și materie (în continuă transformare) și totul (chiar și nimicul) are nevoie de spațiu… chiar și iluzia ar fi neant fără un loc al său “dubito ergo cogito…” dar apreciez frământarea care nici concret și nici abstract nu a reușit să demonstreze ceva poate doar existența spațiul ca loc de exprimare (poezia.ro) nu e loc de polemică :) cu respect. | |
| = nimic întâmplător | Stanica Ilie Viorel [21.Mar.22 23:30] |
| revin cu o completare textul l-am perceput ca o frământare specifică debutului naiv în ale cunoașterii văzându-vă profilul, aș întreba:- care e șmecheria? (e o întrebare deloc subtilă, ori intuitivă… e pe bune) mulțumesc | |
| = Spatiile mintii, launtrului, vietii si realitatii | razvan rachieriu [22.Mar.22 08:46] |
| ‘’Spațiile” sunt caracteristici ale minții, ale lăuntrului, ale vieții şi ale realității, au similitudini cu dimensiunile existențiale şi se pot contracta, micşora, diminua sau opaciza sub acțiunea inferiorităților şi pervertirilor, sau dilata, augmenta, multiplica şi căpăta transparență la contactul cu superioritățile, evoluția şi adevărurile. | |
| = filozofie | Cristina-Monica Moldoveanu [22.Mar.22 11:37] |
| Mulțumesc pentru comentarii, Răzvan și Stănică. Domnule Stănică, nu înțeleg ce șmecherie. Astfel de naive meditații mă caracterizează, fac parte intimă din felul meu de a fi. Încă din copilărie m-au atras descrierile de natură, texte care îi plictiseau pe ceilalți și ulterior... abstractizările. Nu văd de ce căutați legătura cu profilul meu sau cu imaginea mea. Nu e nicio contradicție. Aceste meditații nu sunt nici foarte slabe, nici foarte valoroase, dar sunt ceva ce mă caracterizează, au valoare personală. Aveți dreptate, textul nu pretinde că demonstrează ceva, ci doar legitimează o întrebare. Există totuși și un ușor demers socratic. Vă miră debutul meu naiv în ”ale cunoașterii” la vârsta aceasta - mie mi se pare normal, nu am găsit încă răspunsul la toate întrebările în numai 50 de ani de viață, nici la cele despre iluzia spațiului și mișcării - dar am schițat totuși un posibil răspuns. E ca un fel de jurnal. | |
| = dezbaterea nu și-a găsit spațiul | Stanica Ilie Viorel [22.Mar.22 19:31] |
| eu și exprimările mele… “șmecheris” este o formă de a întreba în sens amical (gen: - hai mă, trebuie să fie ceva ce mi-a scăpat). am fost sincer atunci când am comentat textul și ulterior când am revenit. am dorit să cunosc profilul ca să înțeleg esența și, văzându-vă descrierea, am simțit nevoia să explic și mai ales să aflu… chiar textul în sine propune dezbatere. nici pe departe ceea ce am comentat nu se dorea o critică, ci doar o părere. poate că am fost prea direct folosind termenul “șmecherie”, poate deloc acceptabil (cu toate astea, nu-l retrag, doar explic), ar fi fost mai util să întreb astfel:- ce ați dorit să spuneți, căci mie mi-a scăpat ceva..,. și toate astea (zic iar) luând în considerare faptul că aveți cu siguranță ceva de spus (la modul serios și cu respect spun asta). scuze pentru ceea ce (eventual) a deranjat. doar comunicam cu sinceritate. chiar aș fi dorit să percepeți întrebarea la propriu și nu ca un “atac”… și uite așa, dezbaterea pe o idee, s-a transformat în discuții fără sibstanță. scuze. | |
| = domnule Stănică, | Cristina-Monica Moldoveanu [22.Mar.22 20:38] |
| Bună seara din nou! E simplu ce am încercat să transmit prin acest text - imposibilitatea cunoașterii omenești la prima mână, grosso modo, căci suntem victimele iluziilor unor simțuri imperfecte - poate și dvs. ați avut impresia că, în mișcarea discului, punctul de la periferie se află pe un cerc mai mare, deci străbate o distanță aparentă mai mare decât punctul din apropierea centrului discului, care se află mai aproape de axa de rotație. Și totuși au aceeași viteză, fiind legate de aceeași rază. Lucrurile nu sunt așa cum par dacă folosim concepte geometrice simple, nerafinate. Apar greșeli de raționament. Aceasta m-a dus la o meditație pe tema perceperii realității de către om - cum am putea defini spațiul și timpul (vă rog să căutați în dicționar!), ce este spirit și ce este materie - și în ce măsură funcțiile cognitive ale omului creează sau recreează lumea. Bineînțeles că nu am perceput niciun atac - de unde v-a venit ideea? Seară frumoasă. | |
| = cu drag primesc | Stanica Ilie Viorel [22.Mar.22 21:45] |
| nu mi-a aparținut ideea:) ați apărat ceva (în loc să explicați ceva… poate mi s-a părut) acest răspuns (însă) îmi e pe plac ( în sensul că puneți în dezbatere subiectul… așa cum ați propus în text) și o să îl recitesc astfel încât să înțeleg ideea mulțumesc. o seară cu toate bune vă doresc. | |
| = adaos | Cristina-Monica Moldoveanu [23.Mar.22 09:48] |
| Am mai adăugat câteva fragmente, o ipoteză oarecum elucubrantă a mea pe care eu nu o susțin, dar care pare să conțină o parte din adevărul greu de intuit al procesului complex de percepție a obiectelor și fenomenelor din lumea dată simțurilor noastre imperfecte. | |
| = explozia imploziei | Stanica Ilie Viorel [25.Mar.22 17:30] |
| cred că nu ai luat în calcul implozia teoria ta suferă (din cauza acestei omisiuni) | |