| + Nu | Ottilia Ardeleanu [10.Apr.22 16:34] |
| aș fi putut trece nepăsătoare pe lângă această ofrandă adusă Mariei Gheorghe, dragă poetă și prietenă și a mea, din păcate pentru scurtă vreme. Dusă la îngerii poeziei prea devreme, amintirea ei va dăinui și în memoria mea. Gestul de traducătoare a unora dintre poezii mi l-a făcut și mie, cu inteligență și încântare și generozitatea care o caracteriza. Textul tău este suficient de răscolitor ca să nu lase vie trecerea Mariei Gheorghe prin ceea ce numim viață! Odihnească-se în pace! | |
| + Nu, nu! | Ioan-Mircea Popovici [12.Apr.22 08:26] |
| Dintr-o altă perspectivă, Maria din Montreal Are Cheia Insulei de Mâine, din Arhipelagul Fericirii Cu Cărările Inimii pline de urmele Poeziei din Vie Via din care se face vinul despre care vorbeşte Poetul Şi care se întreabă, în fel şi chip Floare-albastră de cicoare Cine-o să găsească, oare Cheia visului de joi Care stă sămânţă-n noi Cum stă apa la zăvoi? Chiar n-a mai rămas nimic După ce Maria a plecat? Nu. Maria n-a plecat. Ea doar a schimbat locul. Schimbând locul, a schimbat şi tonul. Obiceiul i-a rămas acelaşi. Cel puţin o dată pe an Trece pe acasă şi pe la noi Cei care-i suntem prieteni De la începuturi până la nesfârşit Nu, nu. Maria trăieşte-n inimile noastre Aici n-o mai răneşte nimeni şi nimic… | |
| = Răspunsuri | George Pașa [16.Apr.22 11:36] |
| Da, Maria trăiește prin cei care nu au uitat-o. Știu că a tradus și din creația voastră, precum și a multor altora, că a editat la Montreal și cărți ale unor autori necunoscuți nouă. Voi sunteți generoși prin steluțele voastre, dăruite, desigur, memoriei celei care a fost Maria. Eu, din păcate, în exigența mea, nu i-am acordat, cât a fost activă pe acest site, nicio stea. Meritau textele în franceză sau traduse din română în franceză, dar, pe versiunea aceea, eu nu activam. | |