| = in tacerea lui nevoile/ să-mi iasa | Leonard Ancuta [14.Jul.23 23:33] |
| nu crezi ca e un pic cam ciudat? | |
| = Foarte frumos poemul! | Papadopol Elena [15.Jul.23 00:48] |
| Îmi persistă foarte plăcut această imagine; transmit cititorului acea atmosferă de mister,la care nu poate participa oricine, decât acela ce rezonează; originală apariția iubirii! (jar tânăr în pipe-inimi iubirea o iarbă mirosind iute se amestecă fumuri- fumuri vorbesc în locul nostru prietenește scărpinându-se în bărbi îi zăresc fața între două rotocoale) Iar în versurile finale îmi place acea dorință expresă de împlinire, exprimată aparte; singura călătorie, cale pentru împlinirea existenței ar fi iubirea (să călătorim de plăcere prin trupurile noastre), precum o teribilă senzatie răspândită în corp și, totodată, un deja -vu inclus în această căutare existențială. | |
| = Leo, | Ottilia Ardeleanu [15.Jul.23 06:58] |
| nu citești cu atenție. Versurile sunt așa: în tăcerile lui NEVOITE/ să-mi iasă în cale... Elena, mă bucură rezonarea. Mulțumesc. | |
| = Interesant | Ionut Caragea [15.Jul.23 07:11] |
| acest poem cu nuanțe marine, cu jocuri de cuvinte, cu această dragoste ca un amurg expus într-o galerie. Cred că finalul, începând cu dezgoliți de idei mercatile, poate fi folosit și ca un poem de sine stătător. Asta demonstrează că poemul, per total, a crescut în intensitate, ceea ce îi aduce un plus de valoare. | |
| = Typo | Ionut Caragea [15.Jul.23 07:57] |
| mercantile, scuze, văd f prost pe telefon. | |
| = Vă | Ottilia Ardeleanu [15.Jul.23 09:29] |
| mulțumesc mult, domnule Ionuț Caragea, pentru lectură și semn. | |
| = Notiță de lectură | George Pașa [15.Jul.23 18:09] |
| Știu, de când mai intram și te urmăream pe Facebook, că mai scrii și texte inspirate de picturi. Și acesta cred că are același izvor, doar că aici imaginația zboară mult mai departe, relevând relația dintre creație și creator. Este și o reflecție asupra îndrăgostirii, și un tablou poetic vizând relația dintre exterior (natura) și interior (sufletul). Cel mai mult mi-au plăcut versurile în care, în spirit postmodernist, este persiflat clișeul cu fluturii în stomac (imaginea este surprinzătoare dacă ținem cont de maniera ta de a scrie): „toți îndrăgostiții se laudă cu fluturi în stomac / eu doar cu o colonie de crabi și raci care dau în așa fel înapoi / timpul ca fiu risipitor”. Mi se pare cea mai reușită imagine poetică din text, fapt care aș zice că ridică mult nivelul acestuia. | |
| = Mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [15.Jul.23 19:51] |
| George, mă bucură și onorează semnul tău de lectură. | |