= un text frumos, plăcut, de dragoste | Ionuţ Caragea [14.Sep.23 09:00] |
care se apropie din unele puncte de vedere, mai ales tematic, de textul doamnei Maria Elena Chindea: Coca nimicului. Numai că aici avem de-a face cu o variantă mai de suprafață, mai plină de sensibilități, specifice tinerilor îndrăgostiți. Remarc și tema folosită constat de douămiiști, la final: aprinderea țigării, turnatul în pahar, gânditul la celălalt. Nu e ceva profund, nu e ceva original, dar e ceva care este la îndemâna tuturor și fiecare se poate regăsi în această imagine aparent banală. Aparent doar, fiindcă, de fapt, este o constantă cuantică. Sau un axis mundi. Felicitări! | |
= nu ai înțeles nimic | Leonard Ancuta [14.Sep.23 09:22] |
fără supărare, dar ești limitata. fara sa o supăr pe doamna chindea, dar nimicul nu-i aparține, și, în plus, nimicul tău nu e la fel de bogat ca al altuia. cît despre textul de fața, tot nimicul își spune păsul, în sensul în care nu a fost înțeles. știu, e o mare problema de receptivitate la unele texte ale mele, dar eu caut sa le fac cat mai accesibile. poate tocmai de aceea si concluzia dumitale, dovada ca de fapt sub aparențe reduci totul la ce ai inteles. sau nu. | |
= Așa este Leo | Ionuţ Caragea [14.Sep.23 09:39] |
fiecare comentează un text în funcție de limitele sale. Îți mulțumesc că ai depus un efort suplimentar pentru a-ți explica textul. Apropierea tematică despre care vorbeam nu înseamnă că nimicul aparține cuiva, am făcut trimitere la un poem citit recent pe Agonia, care m-a impresionat. Sunt sigur că și textul tău va deveni, la rândul lui, un tex de referință pentru alții care vor scrie despre nimic. Eu, oricum, asta îți doresc. | |
= pe tine si intrebarea te depaseste | Leonard Ancuta [14.Sep.23 09:45] |
stii, e o intrebare in filosofie, de ce mai degrabă există ceva decat nimic? doar ca de partea mea zic sincer ca e de preferat nimicul, mult mai stabil conceptual, decat un ceva relativ, fără substanță, cum am mai vazut... stiu, usor cu pianul pe scări, dar si mai nasol cand din partitura se fac avioane de hartie. | |
= știu, Leo | Ionuţ Caragea [14.Sep.23 09:52] |
eu sunt depășit de multe lucruri, m-a făcut Dumnezeu limitat, ce să fac. Dar, din dragoste și prietenie, te-am băgat la fierbinți. Iar acum vor veni alții mai pricepuți decât mine, mai puțin limitați, și îți vor evidenția textul. Mă bucur că am și eu un rol în lumea asta, chiar dacă sunt foarte limitat. | |
= iti cam place | Leonard Ancuta [14.Sep.23 09:57] |
sa faci pe nevinovatul, pe naivul, sa iti arati latura ta sensibila si eventual maltratata. te asigur ca nu e nicio intentie din partea mea sa te jignesc, dar cu privire la textul de fata ti-am semnalat o cheie de citire, nu de alta dar pana si norii nu sunt intamplatori, cum spunea heisenberg, norii sunt doar niște ecuatii mai complicate pe care deocamdata mintea umana nu le poate rezolva. | |
= am aparut in las fiebinti? | Leonard Ancuta [14.Sep.23 09:58] |
cum adică m-ai băgat în las fierbinti? | |
= Da, Leo | Ionuţ Caragea [14.Sep.23 10:13] |
așa sensibil și maltratat cum sunt, am acordat respect textului tău, subliniind, după posibilitățile mele limitate, lucuri care îmi plac mult sau foarte mult. Și mai sunt și o fire miloasă, căreia nu-i place să-și vadă prietenii fără comentarii pe texte, mai ales după ce și-au prezentat scuzele sincere. Cât despre fierbinți, era vorba despre rubrica acestui site. Eu nu doresc să te asociez cu nimeni din acel serial și nu vreau să fac nicio remarcă la laturile tale personale. Mă rezum la părerea pe texte. | |
= azi e sărbătoare | Stanica Ilie Viorel [14.Sep.23 10:17] |
sunt acasă, în concediu de gura lumii, ori de lene, când e sărbătoare, acasă nu muncim:) oricum voi duce poarta la vopsit, aduc gardul și (il montez mâine, nu azi să nu fie cu păcat) dar… acum m-am trezit noaptea am stat la tv și am văzut filme pe care le-am mai văzut de câteva ori ce înviorare mai bună decât să intri pe agonia și să vezi că viața-i tumultoasă am postat în 10 sept. textul ăsta: “dacă pentru materie gândim că există un creator, energia, pentru emoție gândim asemenea? uite ce aflare: nu există doar un creator, ci doi. așa ajungem să ne reamintim originea atât în zero, cât și în unu; că așa a plecat din nimic și din unic, ceva, și-a ajuns să fie totul. frumos este că nu s-a terminat că șirul de zero și unu este infinit că se dansează în toată această devenire fără forme și fără nici o formalitate oare? frumos este să-l simți îl simți? cum respiră zero pe unu și unu pe zero precum doi bebeluși gemeni cu zâmbetul pe fețe în somn oare ce o visa universul?” Maria Elena Chindea a posta ieri (parcă) astăzi ne oferă Leo acest text nimicul în multele sale valențe nimicul lui Leo m-a dus cu gândul la Descartes, dar observ că acest nimic accentuează ceea tema dragostei într-o prezentare liniștită, curată a unei expresii de dor, a transfigurării sentimentului în gând, al conștientizării nimicului și cevaului în funcție de prezența, lipsa, celuilalt, dar mai ales în raport cu o dragoste care naște un univers acolo unde altul nu-i cât timp mă gândesc la dragoste, exist spune Leo spor! | |
= da, am inteles, e un fel de recomandare | Leonard Ancuta [14.Sep.23 10:20] |
uitasem de rubrica asta, nu e genul meu de impaunare. eu ma bucur pentru tine ca esti sensibil și milos, e un sentiment nobil, dar il ai pentru pasarile cu aripa rupta, eu unul, multumesc pentru orice gand, ma simt foarte bine in pielea mea. | |
= Ilie, bună dimineața | Leonard Ancuta [14.Sep.23 10:23] |
eu foarte rar ma tund zero, de teama sa nu se vada toata poezia | |
= Leo, nu ți se pare o stranie coincidență între | Ionuț Georgescu [14.Sep.23 10:33] |
ce spui tu în comentariu:"dar cu privire la textul de fata ti-am semnalat o cheie de citire, nu de alta dar pana si norii nu sunt intamplatori, cum spunea heisenberg, norii sunt doar niște ecuatii mai complicate pe care deocamdata mintea umana nu le poate rezolva" și fragmentul ăsta din textul meu "Jurnal 2"-"Şi Heisenberg? Heisenberg ce poate fi când exclamă: spațiul e albastru şi păsările zboară în el? Asta spusă plimbându-se pe malul mării cu pisălogul de Bloch, care-l tot futea la cap cu structurile matematice ale spațiului…" | |
= Leo | Stanica Ilie Viorel [14.Sep.23 10:48] |
și la propriu și la figurat, pe tine de ajută podoaba:) la mine… chelia e la vedere | |
= Ionuț | Leonard Ancuta [14.Sep.23 10:54] |
nu citisem textul, dar fara suparare e un fel de nu mai beti apa, pestii se fut in ea. de altfel, de multe ori am impresia ca vorbesc singur, si cred că d-aia a fost inventat și ecoul. asa ca pe o scara de la 1 la zece a echolocației, zic ca tot la tine te gandeai. | |
= Leo | Stanica Ilie Viorel [14.Sep.23 11:07] |
vezi că unul este Ionuț C. celălalt Ionuț G. cred că Ionuț G. a dorit să sugereze cu totul altceva, gen: eu îți arăt universul ca pe o mantie a dragostei, tu mă bați la cap cu interpretările rigide, științifice, ale acestuia și tu (în comentariul tău) și el în textul său, ați prezentat această situație în care unii o țin langa-danga, pe matematici, pe 1+1, în condițiile în care poetul propune ceva, altceva, acolo unde este… chiar și nimic | |
= Ilie, apropo de podoabă | Leonard Ancuta [14.Sep.23 11:07] |
e bine cumva ca textul meu te-a dus cu gandul la descartes, desi el e cel mai putin implicat aici, dar putem spune că si el post partum aici, că pînă la urmă suntem cu tonții transcedentali, și ne ducem la sală să ne lucram creierul, și ne intereseaza dorsalii și pectoralii creierului, că de, nu orice om apreciază o broască, of mă și gîndeam la sartre dar mai bine nu, mintea face fandari în timp ce se razbuna pe tine, că așa e în ce rimeaza cu tenis. | |
= Da, nu e o diferență greu de făcut | Leonard Ancuta [14.Sep.23 11:10] |
pentru oameni nu-ți pui ochelari | |