| = poate | Elena Marcu [27.Sep.05 18:26] |
| Până să citesc textul de față, mă montasem pentru comentariu la eseul „Drogare și blazare la început de veac”. Acum mi se pare inutil. Comentariul. Pentru că multe din textele pe care le-am citit la tine în pagină se găsesc în forma cea mai sinceră și personală aici. Am devorat prima parte a textului, apoi am luat-o la bani mărunți, am revenit de nșpe mii de ori asupra ei și am decretat: impresionantă. Și ca mesaj, și ca expunere. (n-aș spune mai mult pentru că s-ar putea să nu fiu persoana indicată pentru păreri asupra valorii artistice). Nu că aș găsi a doua parte neapărat redundantă (am avut senzația asta la prima citire, poate pentru că regăseam idei din textele anterioare, din ultimele postate), dar mi-ai servit ideile pe tavă.:) O fi sau nu potrivit ca feedback la jurnalul tău, dar las două versuri dintr-o melodie Damien Rice la care m-am dus repede după lectură. „Life taught me to die So it's not hard to fall When you float like a cannonball”. | |
| = intre da si nu | Nicoleta Tase [02.Oct.05 19:06] |
| Imaginea unui dumnezeu mic care a emigrat de fapt in ochii iubitei... forta impresionanta. Putin prea lung sirul de "poate" si inconsecvent, adica la limita intre lirism suav (poate nu e bine ales adjectivul) si scrasnire din dinti. Probabil ai urmarit un efect acolo si tot probabil (nu scapam de "poate") l-ai fi si obtinut daca nu aveai inainte fraza-cheie de bolta "Dumnezeu a plecat intr-un concediu lung sau a completat o cerere de emigrare." care e mult prea bine aleasa ca sa suporte dupa ea un sir prea lung de "poate"-uri. Poate avem totusi noroc si il expatriaza careva. | |